Nu am comentat nicio dată evenimente politice, dar, acum o fac doar pentru că evenimentele recente țin de un partid în care am investit energie, am depus speranțe și ”mi-am pus în cap” rude și prieteni în timpul campaniilor electorale în încercarea de ai convinge să își dea votul pentru aceasta. Mă refer la Partidul Liberal din Republica Moldova și la evoluțiile din interiorul lui.

Cred că toată lumea a rămas suprinsă de acest cutremur cu epicentrul în interiorul PL, inclusiv subsemnatul. Deși în public apărea ca fiind partidul cu cel mai solid și solidar grup parlamentar, probabil că ultimele răbufinri alea liderului acestuia, uneori justificate, alteori exagerate, a făcut ca vulcanul să erupă și să apară acest grup de „Reformatori”.

În ceea ce mă privește, cred că orice reformă judicios elaborată nu poate decât să aducă beneficii. Consider însă că ”Reformatorii”  nu au ales tocmai un moment potrivit, sau poate doar dacă scopul lor a fost părăsirea partidului și crearea unei noi formațiuni politice. Modul în care au ales să o facă, însă, când Dorin Chirtoacă și Mihai Ghimpu nu se aflau în țară, dovedește o lipsă de curaj în confruntare directă cu liderul lor, la fel ca și tăcerea din timpul sedințelor partidului, Biroului permanent sau Congresului partidului. Acest lucru era și firesc să trezească furia lui Mihai Ghimpu. Însa declarațiile și acuzațiile acestuia fața de, deja foștii lui colegi sunt exagerate atunci când îi acuză că ar fi agenți FSB, trădători de neam etc. Este pur și simplu lipsă de fair-play să manipulezi cu asemenea acuzații, mai ales fără argumente.

Acum cu referire la excluderea ”Reformatorilor” și la cei care au rămas alături de Mihai Ghimpu. Odată cu excluderea acestora cred de fapt că au plecat oamenii cei mai vizibili dupa Chirtoacă și Ghimpu. În plus, prin excluderea lui Oleg Bodrug, partidul l-a pierdut pe unul dintre cei mai importanți finanțatori ai partidului; pe cel mai cult membru, Ion Hadârcă și pe Vitalie Marinuță, cel mai patriot Ministru al Apărarii pe care l-a avut vreodată RM. Cât despre unii președinți de filiale locale, unii dintre ei nu sunt o pierdere prea mare, pentru că nu erau decât niște mediocrități și oportuniști. Ca să nu-i declar pe toți opurtuniști așa cum face Ghimpu, mă întreb, oare cei care au rămas nu sunt tot opurtuniști, și că abia așteptau sa plece primii ca să le ia ei locul?  Totodată, mă întreb cât de liberi au fost atunci când au votat excluderea foștilor lor colegi, și a fost oare vreodată Partidul Liberal cu adevărat liber?

Invitarea tinerilor în PL, o zeflemea

Îndemnul lui Mihai Ghimpu către tineri că să adere la PL și să se implice în politică mi se pare unul de zeflemea. Cum poți să ceri așa ceva când partidul a rămas fară tineri, majoritatea plecând dezamagiți pentru că nu li s-a oferit nicio șansă, poate doar lui Ion Cebanu, căruia i s-a oferit tocmai două poziții cheie, una de Ministru al Tineretului și Sportului și cea de a doua de Președinte al Tineretului Liberal. Chiar și așa, Congresul la care a fost ales a fost mai degrabă o mimare decât alegeri propriu-zise. Mihai Ghimpu are mai degraba nevoie de cuconițe care să îl servească cu un pahar cu apă, să îi aducă microfonul atunci când are vreun discurs în campaniile electorale și cu care să danseze în discoteci și sa le piște de fund făcând glume proaste.

Dorin Chirtoacă, mărul discordiei?

Înțeleg că acesta preferă să nu-și supere unchiul, dar modul în care a reacționat acesta mi se pare nefiresc. Ori niciodată nu a fost un secret că foarte multă lume din partid și din afara acestuia, îl doreau anume pe el în fruntea partidului. El a fost adevăratul motor, un magnet la care au aderat tinerii. El reprezenta speranța partidului cu el în frunte se mergea în alegeri și anume datorită lui a ajuns Mihai Ghimpu în parlament. Să fie oare Ghimpu blestemul lui Chirtoacă, sau i se potrivește zicala ”s-a născut talent și a murit speranță”, ori poate e doar un ”Kim Ir Sen” în așteptarea tronului care a căzut deja.

Cu tot respectul pentru lucrurile bune pe care le-a făcut Mihai Ghimpu pentru națiunea română, cred totuși că suferă de un autism politic periculos pentru democrație și pluripartidism.

Cel mai grav este că acum, când toată atenția ar fi trebuit să fie orientată către alte subiecte și decizii politice ce țin de viitorul acestei Republici, a apărut acest scandal deloc util și la timpul nepotrivit. Iar PL-ul suferă de o implozie generată de absența unui lider capabil, care să-și asume responsabilitatea reformării și reconstrucției.