S-a îmbătat Simona,
De ce-a făcut-o oare?
Se-ntreabă locatarii
Din vechiul cartier.
Este nefericită?
N-o mai iubeşte nimeni?
Răspunsul e o taină
Cu cheile în cer.
—————————
S-a îmbătat Simona,
Tristeţea o descîntă,
Iluzia o-ndeamnă
Să guste din pahar.
În ochii ei grădina
S-a îmbătat şi cîntă,
Iisus e dirijorul -
Marele solitar.
————————-
S-a îmbătat Simona,
Vorbeşte tot pămîntul,
Ce mai beţivă – spune
Poporul la şosea.
Ci ea e supărată,
Că n-o iubeşte vîntul
Şi beată e de vise
Şi nu de altceva.
—————————
S-a îmbătat Simona,
Groparii vin în grabă
În ochii mei să-i sape
Mormînt nemuritor.
Buzele-mi singurate
Din şoapte suspinînde
Vor înălţa o cruce
În ciuda tuturor.
—————————
Ce mult aş fi vrut, Doamne,
Să vii în dimineaţă
De mînă cu Simona
Care mă va ierta.
Să-i dau cu bucurie
Din viaţa-mi veşnicia
Şi casa ei să fie
Mereu inima mea.
————————–
Ce dor mi-i de surîsul
Ce-mi ocupa odaia,
Ce dragă-mi era steaua
Sclipindă în cercei.
Şi-abia acum cînd luna
Îmi bate în fereastră
Simt că îmi moare viaţa
Fără privirea ei.
