În anii 2008-2012, colecţiile bibliotecilor publice au cunoscut o uşoară descreştere, de la 17120,0 în 2008, la 16901.1 în anul 2012.  Concomitent, a sporit ritmul de creştere a publicaţiilor în limba română, de la 7642.3 în anul 2008,  la 7954,2 în anul 2012, ponderea acestora în raport cu fondul total de publicaţii constituind în anul 2012 aproximativ 47%. În anii examinaţi a crescut treptat numărul aciziţiilor, inclusiv a publicaţiilor în limba română, de la 344,3 şi respectiv 270,5 în anul 2008 la 422,0 şi respectiv 365,0 în anul 2012. Sporirea numărului de achiziţii a influenţat rata medie de înnoire a fondului care era în anul 2012 de aproximativ 40 de ani, oscilând între 50 ani  în 2008, 65 ani în 2009, 54 ani în 2010 şi 57 ani în 2011. Este cea mai bună situaţie înregistrată în ţară, deşi mult mai mare decât recomandările IFLA/UNESCO de 7-10 ani. Media pe ţară pe perioada celor 5 ani examinaţi a constituit aproximativ 50 de ani.

Unicul indicator constant în toţi acesti ani a rămas indicele mediu de circulaţie a fondului care constituie 1,2. Conjugat cu indicele mediu de înnoire a fondului acesta scoate în evidenţă calitatea colecţiilor şi gradul de învechire a acestora. Un alt indice care pe parcursul acestor ani a rămas constant este numărul de publicaţii per bibliotecă care constituie aproximativ12,300. Rămâne extrem de scăzut numărul achiziţiilor pe cap de locuitor care a constituit în anul 2012 aproximativ 0,11 sau 118 cărţi la 1000 de locuitori, în timp ce IFLA/UNESCO recomandă 0,25 sau 250 cărţi la 1000 de locuitori. O scădere esenţială a înregistrat indicele mediu de lectură care a ajuns la 21,8 în anul 2012 deşi pe parcursul anilor precedenţi  media a fost de 24,4.

La negocierea bugetului pentru achiziţia de publicaţii trebuie luată ca bază formula de calcul folosită în practica bibliotecară internaţională: total populaţie X 0,25 X preţul mediu al unei cărţi). Este clar, că puţini vor fi cei care se pot măcar apropia de sumele necesare, dar ca orientare această formulă trebuie luată în calcul. Costul mediu al unei cărţi în anul 2012  a fost în BNRM de 175 lei; Ungheni – 49 lei; Soroca – 42 lei, Orhei – 73 lei media pe raion şi 68 lei media în Biblioteca Publică Raională „A.Donici”, Chişinău – 68,49. Diferenţa de preţuri se explică prin faptul că bibliotecile din teritoriu achiziţionează mai multe cărţi pentru copii, preţul cărora este relativ mai mic.

Descreşterea volumului de publicaţii se datorează eliminărilor, numărul cărora a depăşit numărul intrărilor. Iar acest proces este unul logic atât timp cât rata medie de înnoire a fondului este  mult peste limita recomandărilor. Curăţarea colecţiei de publicaţiile depăşite fizic şi moral trebuie să constituie o grijă aparte a managerilor bibliotecilor publice. O eficientizare în acest sens ar duce la îmbunătăţirea calităţii servirii, îmbunătăţirea spaţiilor de amplasare,  îmbunătăţirea aspectului estetic, etc. La acest capitol bibliotecile au rezerve, indicele de performanţă cărţi total per capita constituind 4,7, indice care se menţine pe parcursul mai multor ani, recomandările fiind de 1,5-2,5.

O altă problemă foarte serioasă a bibliotecilor publice o constituie insuficienţa publicaţiilor cu grafie latină. În anul 2012 publicaţiile cu grafie latină au constituit 27,8% din fondul total de publicaţii, cel mai bun indicator 61,7 , fiind înregistrat la Străşeni, şi 60,8% din fondul total de publicaţii în limba română,  cel mai bun indicator 98,0 înregistrat  la Chişinău. În UTAG acest indicator este de 100%, dar aici specificul este un pic altul decât în alte localităţi.

Este o creştere nesemnificativă pentru că în anul 2011 publicaţiile cu grafie latină au constituit 26,9% din fondul total şi 58,6% din fondul publicaţiilor în limba de stat.

Aceste cifre ar trebui să constituie un subiect aparte în procesul de negociere a bugetului pentru achiziţii, dar şi o atenţionare serioasă pentru politica editorială şi industria cărţii a ţării.

Studiul în întregime poate fi accesat pe: http://clubbib2.wordpress.com/articole-traduceri