L-am scos, L-am alungat, L-am îngropat Din inimă, din suflet, undeva. Ne-am “eliberat”, Din “jugul” Lui, Din dragostea Sa, Din porunca Sa. L-am făcut pe altul Mai “bun”, mai “modern”, mai de-al nostru. Ne-am aplaudat căderea Am trîmbiţat schimbarea, Am îndulcit sarea. Doar că, am scăpat ceva, “Fericirea” se clătina Lacrima nu mai conta… Lumina Învierii Ne topise deja…