Noaptea

Cred că aşa se face că există o noapte în viaţă, o noapte care seamănă sau poate este moartea… noapte în care lumea întreagă este pustie, plină fiind de nimic. Nici vântul hoinar nu mai are casă, nici norii, nici soarele plecat… nici tristeţea nu mai are casă, nici lacrimile nu mai au ochi din care să izvorască. E noaptea în care viaţa şi moartea nu mai sunt decât doua clipe la fel de efemere ca păpădia-n vânt… infinită, veşnică rămânând doar durerea, tovarăşa ce nu ne va părăsi vreodată, ce nu poate trădata, ce e mereu la fel de reală şi iubitoare…