Toate lucrurile fără chip
Au venit la tine,
Rugîndu-te închipuirea lor să fii.
Tu le-ai dat chip de arbori cîntători în stele
Și cînd am vrut să dai alt chip iubirii mele
Nu mai aveai copaci,
Mi-ai dat doar cerul
Prin care umblu ca un cerșetor
Pășind pe astre, bocănind în lună,
Zadarnic ajungînd eternitate,
În zori legat la ochi c-o disperare
Să trec în Dumnezeu să mă apună.
(din vol.”Regele învins”, colecția “Orizonturi Lirice”, Ed. Eminescu, București, 2001)
