Despre bani se spune că nu ajung niciodată… și cu siguranță așa este, dacă sunt puțini e rău, dacă sunt mulți tot nu e bine până la capăt…

Despre noroc, tata m-a învățat că merge alăturea cu mintea, iar mai târziu am înțeles că au parcursuri paralele și foarte rar se interesectează…

Despre dragoste am înțeles din fragedă adolescență că doare oricum și mai ales, doare tare… iar rănile din dragoste lasă cicatricii hidoase pe car eîn zadar le ascundem, oricum se văd…

Despre prietenie am depistat foarte târziu că durează cât există satisfacție reciprocă și cum dispare satisfacția se consumă și pritenia (aici satisfacție poate echivala cu interes)… desigur, există și cazuri excepționale, dar eu în ele nu cred!

Despre oameni, ce să zic, ei sunt ordinari și neobișnuiți în același timp, de fapt mie îmi plac oamenii, ei sunt sursă de inspirație, de admirație, de deznădejde…dar e bine că provoacă sentimente, de altfel nu aș vrea să trăiesc mileniul robotizării, când roboțeii vor cutreiera lumea și vor fi inapți de emoții și lacrimi…

Despre Moldova, mi-e dragă și nu mi-e dragă în acelați timp…dar nu aș avea curajul să o abandonez, pentru că aici e mama, tata, oamenii dragi, amintirile, visele…toate îmtrăștiate printre craterele din asfalt, pădurile despădurite, satele pustiite de vreme, dar în acelați timp ascunse printre bisericile seculare car epoartă în ele mai mult decât credința în Dumnezeu, printre ruinile istorice ale nenumăratelor războaie de apărare… Nu am să plec de aici, indiferent de orbecăiala prin întuneric, eu îmi iubesc țara!

Despre blog, nu știu ce să zic, nu îmi amintesc cum a apărut, scriu rar chiar dacă am atâtea gânduri care aș vrea să le înșirui pe hârtie… Nu sunt bloggeritză ”înnrăită” dar atunci când scriu adaug și suflet și de aia nu renunț la această pagină…

Despre TV, nu mint că nu mă uit, dar tot ce văd îmi provoacă silă…mai ales show-urile politice din prime-time…se înghesuie aceeași oameni de fiecare dată, vorbesc aceleași lucruri deja de ani buni la rând, moderatorii continuă să adreseze întrebări stupide și să se lanseze cu opinii personale…atunci când am decis să fac jurnalism credeam că munca asta e mult mai onestă, dar anii au adăugat dezamagire, iar lafinal am renunțat să fac parte din tabăra jurnaliștilor…comunicarea mi s-a părut mai fără pretenții, dar și aici prea mulți aventurieri…

Despre învățământ… la noi e prost la capitolul ăsta atunci când ne referim la dezvoltarea creativității, pentru că matematic, lingvistic, istoric, geografic…:D e ok…avem tineri deștepți, care cuceresc universitățile lumii, dar creativi și dezinvolți sunte mai puțin…mai puțină personalitate se crește în școli, mai puțină atitudine, mai puțină etică și estetică…astea lipsesc cel mai mult neamului nostru basarabean…

Despre Chișinău, e un oraș verde…zic unii, frumos…zic alții, colorat… eu cred că este un oraș cu urme adânci de lipsă de gust, murdar, cu oameni triști, grăbiți, cu transport public mizerabil și supraplin, cu tarabe care fac din ochi și ard la buzunar, cu prea puține coșuri de gunoi, cu prea multe mașini, cu zone puturoase rău…

Despre cărți ... la început ele ne valorifică imaginația, pe urmă ne formează în baza personajelor și subiectelor car ele conțin, apoi ne fac dependenți de ele, iar la final devenim drogați de carte…măcar 30 minute pe zi, măcar 50 de pagini, încă un autor, încă un titlu…așa legăm prietenii, așa facem vizite, dăm și luăm cu împrumut, facem naveta la biblioteci… ce proces frumos și atât de necesar…oare peste o sută de ani se vor mai citi cărți…se va merge la biblioteci…?

Despre politică nu vreau să vorbesc foarte mult, ea aduce descurajare și dezamagăre, dar nu poți trăi în Moldova fără să vorbești despre ea. În politica nostră cel mai mult nu îmi plac politicienii. Toți. Ei toți au păcate cât duce carul. Sunt nesinceri și trăiesc rupți de relaitatea moldoveanului din inima țării. Ei nu știu că la sud lumea calcă glod și muruie casa, ei nu știu că bălegarul contituie sursa esențială pentru fabricarea tizâcului, ei nu știu că lumea adună frupt de vacă ca să mai facă un ban, ei nu știu că în țara asta sunt sute de copii care nu știu cum arată marea, ei nu știu că în Moldova mai sunt sate unde rețelele de gaz sunt o iluzie, iar calculatorul este departe peste 50 de ani, ei nu știu că lumea continuă să manânce mămăligă cu ceapă, iar de cum se desprimăvărează dapă le devine și partener și investiție, ei nu știu că unii profesori pe lângă caiete de controlat mai spală ugerul la vacă, mulg capra și dau prispa cu var, ei nu știu că avem zeci de fetițe violate de tații lor beți care duc dorul mamei/nevestei plecate la capătul lumii, ei nu știu că băieții fumează din clasa întâi și o fac pentru că tații lor au făcut-o și pentru că acolo nu ajung programele de sănătate antitabacism…ei nu știu că țara asta iese la alegeri din inerție, tot din inerție votează, iar din durere și deznădejde îi blesteamă…

Despre…se poate scrie la nesfârșit…pentru că la nesfârșit sunt și grijele, problemele și nefericirea acestui popor…