Legenda spune ca acesta a fost inventat chiar de Pitagora in timpul lucrarilor de alimentare cu apa a insulei Samos, in jurul anului 530 i.e.n. Scopul inventiei ar fi fost impartirea corecta a vinului catre constructorii acelor vremuri (de unde se vede ca obiceiul bautului pe santier e „milenar”).
Mai exact, cei care erau mai iuti de mana si largi de gat … isi umpleau rapid paharele si le dadeau pe gat la fel de repede … spre deosebire de cei mai cumpatati.
Rezultatul: cei care beau mult faceau si paguba…si se odihneau si mai mult decat ceilalti … lucrand, evident, mai putin. Atunci, lui Pitagora i-a venit ideea unei cupe, care sa distribuie egal cantitatea de vin pe care s-o bea fiecare, marcand pe interior nivelul maxim pana la care se poate umple cupa.
Nimic deosebit pana aici. Partea cu adevarat interesanta abia acum vine: cupa are in mijloc o coloana cu o gaura in partea inferioara, prin care nu curge continutul cupei daca aceasta e umpluta ... pana la nivelul marcat. In schimb, daca incerci sa mai torni fie si o picatura peste acel nivel, vei avea neplacuta surpriza sa vezi cum ti se goleste intreaga cupa.
De aceea Cupa lui Pitagora a cunoscut diverse denumiri de-a lungul timpului: cupa echitatii, cupa egalitatii sau cupa lacomiei.
Pentru curiosi iata o sectiune cu aceasta cupa pentru a putea observa principiul de functionare (bazat pe principiul vaselor comunicante):
Multumeste-te, bucura-te de ceea ce ai in prezent (sanatate, prieteni, familie, iubire) pentru ca daca incerci sa adaugi de la tine fie si o picatura in plus peste ceea ce ti-a dat Dumnezeu … vei strica echilibrul din viata ta si nu vei mai ramane cu nimic.
Sursa: Primit pe mail