Calatorul

O nouă teorie conspiraționistă circlulă pe internet de ceva vreme. La o documentare succintă aflăm că Angela Merkel este născută pe 17 iulie 1954, în Germania de Est (RDG) și este fiica unui pastor luteran și al unei profesoare de latină. Aceste informații au fost acceptate de toată lumea până în clipa în care mai multe documente secrete din arhiva STASI (fosta securitate RDG) au fost făcute publice. În aceste dosare a fost consemnată nașterea unui copil de sex feminin, fiind identificat precum Angela Merkel, în data de 20 aprilie 1954. Nașterea a fost realizată pe cercetarea medicului german Karl Klauberg, care este cunoscut în istorie precum un supus de seamă a lui Hitler. Supranumit și “îngerul morții“, Klauberg a fost condamnat de către instanţele de judecată pentru crime de război inimaginabile. A stat în pușcărie doar 7 ani, după care a fost eliberat și trimis în Germania cu o misiunea specială de către KGB. Doctorul Klauberg era un expert în inseminarea artificială și din dragostea să nebună pentru Hitler, acesta i-a prelevat și înghețat mai multe mostre de spermă. După cum spune și istoria, Hitler a fost fiul nelegitim al lui Solomon lui Rothschild, născut de amanta sa Anna Maria Schicklgruber. Odată ajuns în Germania, Klauberg a primit ordin să reînvie un copil care poartă markerii lui Hitler. Procesul de inseminare artificială în acei ani era aproape necunoscut publicului larg, cauză pentru care munca lui Klauberg era privită cu scepticism de cei mai mulți. Poveste din dosarele STASI continuă și se spune că drept mamă surogat a fost aleasă sora Evei Braun, Gretl Braun. Gretl era o militantă socialistă și care făcea parte din conducerea Partidului Social Democrat, al cărui ideologie se baza pe principiile marxiste.

La numai doi ani după acest eveniment, doctorul Klauberg a fost asasinat în condiții misterioase. Probabil că își încheiase misiunea și STASI nu mai avea nevoie de el. O altă teorie susține că a devenit agent KGB, schimbându-și astfel identitatea. Nașterea copilului lui Hitler La scurt timp după nașterea fetiței lui Hitler, a fost semnat un acord între sovietici, americani și reprezentanții Vaticanului. Copilul a fost plasat sub tutela Bisericii Catolice și a fost plasată familiei Kasner. I-a fost schimbată și data de naștere din 20 aprilie (ziua în care s-a născut și Hitler) 1954 în 17 iunie 1954 și i-a fost oferit numele de Angela Dorothea Kasner. Ciudat mai este și faptul că imediat după nașterea micuței Angela, familia Kasner a hotărât să se mute de la Hamburg (RFG) în Germania de Est.  Punctul principal al acordului asupra fiicei lui Hitler a fost ca aceasta să fie crescută în spiritul catolic, dar să nu pună mâna pe putere până atunci când un preot neamț va ajunge să țină frâiele Vaticanului. În 1977, Angela Dorothea Kasner a devenit Angela Merkel în urma unui mariaj de numai 5 ani cu fizicianul Ulrich Merkel. În urma morții lui Ioan Paul al doilea, un nou Papă a fost ales pentru a conduce Biserica Catolică. Acesta a fost Joseph Aloisius Ratzinger, care a fost numit Papă în data de 20 aprilie 2005. Coincidență sau nu ca un Papă să fie înscăunat de ziua de naștere a lui Hitler, dar și în aceeaşi zi în care Angela Merkel s-a născut? Abia după ce Papa Benedict al XVI-lea a preluat conducerea Vaticanului, Angela Merkel a fost aleasă în funcția de cancelar al Germaniei. Astfel, copilul lui Hitler avea să îndeplinească un vis mai vechi al tatălui său care și-a dorit cu ardoare să devină cel mai puternic om din lume. În afară de faptul că Merkel este cancelarul Germaniei, ea este și preşedintele Blocului G-8 și mai are și influențe majore la Vatican. Angela Merkel este considerată cea mai puternică femeie din lume. Asemănarea izbitoare cu Hitler

Într-un interviu acordat unei reviste Germane, Angela Merkel și-a recunoscut pasiunea ieșită din comun pentru muzica lui Richard Wagner. Muzicianul german a fost un satanist convins și mai mult decât atât a fost și preferatul lui Hitler. Pe lângă acest fapt, se poate observa cu ochiul liber asemănarea izbitoare între Hitler și Merkel, dar și între Merkel și mama să surogat Gretl Braun(foto). Sursa: Efemeride

In articolul de fata vom analiza cateva din miturile legate de ou.

Oul este un produs alimentar care contine tot ceea ce ii este necesar organismului  Fals. Oul este intr-adevar un produs-minune care contine energie, albumine pretioase si bioregulatori, o mare cantitate de minerale (in egala masura calciu si fier), de asemenea, vitaminele A, B1, B2 si acid de nicotina. In ou nu exista toate substantele necesare organismului – din el lipsesc hidratii de carbon si vitamina C. Oul este produsul cu cea mai mare cantitate de albumine Adevarat. Nu intamplator dietologii au luat albuminele care exista in ou drept un etalon – chiar si pentru echilibrul aminoacizilor pe care ii contine. Principala caracteristica a albuminelor din ou este capacitatea de a fi asimilate foarte usor, spre deosebire de alte albumine. Astfel, in ou albuminele detin 93,7 procente, in timp ce in peste acestea detin 76 de procente, in carnea de vita – 73,3 procente, iar in fasole – 58 de procente. Ouale sunt daunatoare pentru ficat Fals. Aceasta prejudecata este foarte des intalnita. Pe langa vitamine, oul mai contine si diverse substante (cum ar fi metionina, un aminoacid folositor pentru ficat). In afara de aceasta, galbenusul are o calitate unica de a determina contractia vezicii biliare, prin aceasta stimuland activitatea fierii si actionand asupra canalelor de scurgere ale intestinului, contribuind in acelasi timp la asimilarea grasimilor. Ouale prajite si adaugata in ele maioneza sunt contraindicate. Nu trebuie sa consumati oua decit de doua-trei ori pe saptamana Fals. Un om sanatos si activ, daca in cursul zilei nu a consumat alte albumine de origine animala, poate consuma pana la doua oua pe zi. Ouale sint contraindicate celor care sint diagnosticati cu pietre la vezica biliara Adevarat. Daca aveti pietre la vezica biliara, atunci procesul de contractie sub actiunea galbenusului de ou (la fel se intampla si in cazul altor produse alimentare, cum ar fi untul sau margarina) are loc in mod dureros si adesea se poate transforma in colici. Aceasta este singura cauza pentru care trebuie sa va abtineti de la folosirea oualor. De obicei, terapeutul sau medicul nu le recomanda pacientilor sa consume oua inainte de operatie, iar dupa indepartarea pietrelor uita cel mai adesea sa le explice bolnavilor ca interdictia nu mai este valabila. Ouale sint contraindicate celor care au probleme cu colesterolul Fals. In galbenus colesterolul este intr-o cantitate destul de mare (270 de miligrame la un ou de dimensiuni medii), dar cu toate acestea, dupa cum au aratat diverse studii, dupa consumarea unui ou nivelul colesterolului in singe nu creste aproape deloc (de exemplu, o ceasca de oua crude adaugata dietei zilnice creste nivelul colesterolului doar cu 9 la suta). Daca va plac foarte mult ouale, insa aveti probleme cu colesterolul, mancati doar un galbenus (colesterolul se gaseste numai in el) si doua sau trei albusuri. Puteti manca si omleta cu oua si verdeata, cu conditia sa fie pregatita dintr-un galbenus si doua albusuri intr-o tigaie cu capac unsa cu unt sau cu lapte. Albusul de ou este un izvor extraordinar de proteine. Dar trebuie sa aveti in vedere un lucru: ouale sunt prezente in dulciuri, in fursecuri, in inghetata, in unele paste fainoase si in alte produse alimentare. Ouale pot provoca alergii Adevarat. Acest lucru este posibil in combinatie cu cateva preparate medicamentoase, cum ar fi sulfamidele din antibiotice. Pentru a preveni aparitia unor reactii alergice nu trebuie sa le dati oua copiilor pana la varsta de 6 luni. Ouale se digera greu Fals. Totul depinde de cat de proaspat este oul si de modul in care acesta a fost preparat. Cu cat oul este supus pregatirii termice o perioada de timp mai mare, cu atat este mai greu de digerat. Oul fiert moale se digera in intregime dupa o ora, doua, in timp ce oul fiert tare sau facut omleta de-abia dupa vreo trei ore. Ouale devin adesea cauza aparitiei unor boli provocate de salmonela Adevarat si fals. Pentru a deveni cauza unei boli provocate de salmonela, ouale trebuie mai intai sa fie infectate (iar germenii de salmonela sunt prezenti doar intr-unul din 7.000 de oua proaspete) si sa fie pastrate mult timp in conditii necorespunzatoare. Pentru a evita neplacerile spalati oul inainte de a fi folosit. Cutiile pentru pastrarea oualor in frigider trebuie de asemenea spalate din cand in cand pentru ca oul nu are coaja ermetica, iar bacteriile pot patrunde in interiorul lui. Dupa o saptamana ouale nu mai sint proaspete Adevarat si fals. Gradul de prospetime depinde de modul in care au fost pastrate. Daca oul nu este pastrat in frigider, peste o saptamana el nu mai este proaspat. Daca este tinut in frigider intr-o cutie speciala cu capatul ascutit in jos, pentru a nu exista presiune asupra camerei cu aer (spatiul dintre albus si coaja), el poate fi pastrat pana la trei saptamani. Cu cat este mai aprins la culoare galbenusul, cu atat este el mai folositor Fals. Culoarea galbenusului – de la galben palid, pana la galben aprins si chiar rosiatic – depinde de componenta furajelor pentru gaini. Galbenul foarte pronuntat nu vorbeste despre un continut ridicat de caroten. Oricare ar fi culoarea galbenusului, el contine totdeauna hematogen (ouale sunt totdeauna folositoare in cazurile de anemie). Este bine ca oul sa fie preparat totdeauna termic Adevarat. Este ideal ca oul sa fie pregatit termic. Daca este folosit crud, proteinele din albus se asimileaza foarte greu. Sursa: Almeea

De importanţă capitală şi cu consecinţe decisive pe toate planurile culturii şi civilizaţiei omenirii, secolele Renaşterii au fost însă umbrite de evenimente reprobabile, de aspecte sumbre pe care istoria nu le poate omite, – chiar dacă prin menţionarea lor imaginea globală a întregii perioade, adeseori idealizată, rezultă obnubilată. Un exemplu concludent îl oferă practicile colonialismlui, rezultat al epocii marilor descoperiri geografice: adică, tocmai al evenimentului istoric cel mai important al acestei perioade. Atrocităţile conquistadorilor spanioli în Lumea Nouă au fost precedate de cele ale portughezilor pe coastele Africii Occidentale. În incursiunile lor de pe litoral şi din apropiere pentru a captura sclavi, portughezii incendiau colibele, ucideau bătrâni şi copii, vânau bărbaţi cu câini mari dresaţi în acest scop, aduşi special din insulele Canare. Cum însă interesul lor nu era de a se instala definitiv pe teritoriile africane pentru a le exploata asemenea unor adevăraţi colonizatori, ci se limita în principal la capturarea de sclavi, actele lor de cruzime erau dependente şi determinate de acest scop specific. Ceea ce nu era cazul cuceritorilor spanioli. Actele condamnabile ale spaniolilor debutează alarmant. Încă în 1511 călugărul dominican Antonio de Montesinos, revoltat de comportamentul coloniştilor, predică în insula San Domingo cerându-le să înceteze distrugerea populaţiei. În 1512 “Legile din Burgos” declară că indienii trebuie să rămână oameni liberi şi recomandă să fie trataţi cu blândeţe; femeile şi copiii să fie protejaţi, iar bărbaţii să lucreze pentru spanioli “numai” nouă luni pe an! Dispoziţiile nu sunt însă respectate, vechea situaţie continuă -  şi în 1519 călugării dominicani din Hispaniola adresează Curţii un raport asupra felului condamnabil în care coloniştii insulei îi tratează pe băştinaşi: “În timp ce indienii s-au arătat atât de binevoitori faţă de ei, creştinii [spaniolii]  au invadat aceste ţinuturi ca nişte lupi turbaţi care se năpustesc asupra unei turme de oi paşnice. Şi cum tuturor acestor oameni veniţi din Castilia nu le păsa de sufletul lor, însetaţi cum erau de bogăţii şi stăpâniţi de cele mai josnice patimi, ei au depus atâta silinţă în a distruge aceste ţinuturi încât nicio pană şi nicio limbă n-ar fi în stare să le descrie. Într-atâta încât populaţia insulei, socotită la început la 1.100.000 de suflete, este acum cu totul risipită şi nimicită; încât azi n-au mai rămas decât 12.000, cu mici şi mari, tineri şi bătrâni, bolnavi şi oameni sănătoşi.” Raportul relatează cum “nişte creştini întâlniră o indiană ce purta în braţe un copil pe care începuse să-l alăpteze; şi cum câinelui care îi însoţea îi era foame, ei smulseră copilul din braţele mamei şi îl aruncară de viu câinelui, care îl sfâşie în bucăţi, sub ochii mamei…” Odată, spaniolii ” au adunat 3.000 de indieni pe o mică insulă [...] şi cum nu le dădură hrană deloc, iar hrană pe aceea insulă nu se afla, cei 3.000 de indieni muriră de foame.”

Bartolome de Las Casas Cu aproximativ un sfert de veac mai târziu documentele timpului arată că asemenea acte au sporit în număr şi cruzime. În faimosul său pamflet intitulat Scurtă relatare despre distrugerea Indiilor (1542) – scriere care a avut un ecou extraordinar în Spania şi în alte ţări, contribuind în cea mai mare măsură la formarea “legendei negre” privindu-i pe conquistadori – eruditul umanist, călugăr dominican, episcop şi cronicar Bartolome de Las Casas, marele apărător al amerindienilor, insista asupra acestor atrocităţi: “…Creştinii puneau rămăşag cine va reuşi să taie un om în două, să-i reteze capul sau să-i scoată măruntaiele cu o singură lovitură de spadă. Apucând pruncii de picioare ei îi smulgeau de la pieptul mamelor şi le spărgeau capetele izbindu-i de pietre. Ridicau şiruri de spânzurători în aşa fel încât picioarele spânzuraţilor abia să atingă pământul şi spânzurând câte 13 indieni pe fiecare, aprindeau focuri şi îi ardeau de vii, spre gloria şi slava Mântuitorului nostru şi a celor 12 apostoli. Pe unii îi înfăşurau în paie uscate pe care le legau de trup, iar apoi le dădeau foc [...] Dresau nişte câini fioroşi care când vedeau un indian îl sfâşiau în bucăţi într-o clipită. Şi fiindcă uneori – destul de rar şi pe bună dreptate – indienii ucideau câte un creştin, pentru un creştin omorât de indieni creştinii omorau o sută de indieni…”

Şi relatarea continuă în acelaşi fel, aglomerând orori peste orori: tiranul conquistador din Guatemala ardea de vii bărbaţi şi femei, îi atacau cu câinii care îi sfâşiau, – “altă dată puse să se taie braţele femeilor şi bărbaţilor, iar multor femei şi copii să li se taie nasul [...]. În regatul Yucatan aflându-se un spaniol cu câinii săi la vânătoare de iepuri şi neîntâlnind  vânat  i se păru că dulăilor li se făcuse foame; luă un copil din braţele mamei şi cu un pumnal îi tăie în bucăţi braţele şi picioarele dând fiecărui câine porţia sa de mâncare, după care trupul copilului îl aruncă să fie mâncat de toată haita…” Fără îndoială că asemenea acte de cruzime au putut fi comise de mulţi conquistadori şi colonialişti sadici, – cu toate că nici unele exagerări nu pot fi excluse. Privită dintr-o perspectivă generală şi obiectivă, opera descoperitorilor şi colonizatorilor spanioli, efectuată cu sacrificii umane, a adus în cele din urmă în Lumea Nouă binefacerile civilizaţiei; binefaceri pe care însă băştinaşii (care dealtfel, răspunzând ororilor spaniolilor sau nu, au dat uneori şi ei dovezi de cruzime) le-au plătit teribil de scump. Ovidiu Drimba, Istoria culturii şi civilizaţiei, Bucureşti, Editura Saeculum I. O., 2004, vol.10, pag.108-111 Sursa: Istorii regasite

De-a lungul timpului au existat diverse voci care susțineau că vechii egipteni erau în relaţii cordiale cu o civilizaţie extraterestră. Aceste teorii s-au bazat pe un zvon ciudat care spune că în Lahun, într-o piramidă de dimensiuni mici, aparținând dinastiei Senusret II, a fost descoperită mumia unui extraterestru. Descoperirea în sine nu a fost făcută publică niciodată, probabil că autoritățile egiptene doresc să păstreze secretul departe de ochii curioși ai publicului larg din diverse motive. O fotografie însoțită de un comunicat neoficial oferit de un reprezentant din cadrul Departamentului de Antichități Egiptene sunt singurele cai de aflare a adevărului. Iată textul tradus:

“Mumia pare să fie a unui extraterestru şi datează de mai bine de 2000 de ani. Umanoidul are capul oval, ochii mari, o înălţime de circa 150-160 centimetri şi a fost înmormântat într-un sarcofag special. Extraterestrul a fost consilierul regelui şi se numea Osirunet. Numele său are o rezonanţă interesantă pentru că semnifică cel trimis din ceruri.” Corpul extraterestrului a fost înmormântat cu mare respect şi grijă, alături de mai multe obiecte ciudate care nu au putut fi identificate de către arheologi. Potrivit aceloraşi surse, mumia a fost descoperită de Dr. Viktor Lubek, profesor la Universitatea din  Pennsylvania, din pură întâmplare, într-un compartiment ascuns din piramidă. Sursele egiptene au mai declarat că descoperirea o să fie ţinută secretă până în clipa în care o explicaţie plauzibilă va fi găsită. Probabil că în viitorul apropiat această explicaţie pe care o caută guvernul egiptean nu o să vină. Cu toate acestea, descoperirea mumiei extraterestrului este un fapt clar care certifica legătură strânsă a vechilor egipteni cu o civilizație extraterestră. Sursa: Efemeride.ro

Trecerea peste criza economică, lupta pentru supravieţuire, dorinţa de a reuşi în viaţă sunt gânduri care animă toţi oamenii de rând din această lume. Fiecare persoană îşi doreşte să facă mai bine, mai mult, iar trecerea lui prin această lume să nu fie acoperită de întuneric. Însă acesta este doar vârful icebergului – grijile cotidiene care ne macină pe fiecare în parte sunt lucruri minuscule, care ne ţin ocupaţi. Sub “apă” se află însă forţa care conduce de fapt această lume, care ne decide destinul şi ne scrie evoluţia în viaţă. Ne vom opri pentru a arăta o pagină din viaţa Iluminaţilor, organizaţia ocultă în jurul căreia se află cele mai multe controverse şi teorii ale conspiraţiei. În istorie Iluminaţii au luat naştere ca şi organizaţie undeva în anul 1776, însă, potrivit izvoarelor şi datelor adunate de cercetători şi oameni de ştiinţă, apariţia lor s-a făcut cu mii de ani în urmă. Undeva printre nisipurile Orientului Apropiat, se punea la cale o conspiraţie al cărei scop final era dominarea întregii lumi – scop care a rămas viu şi astăzi. In locul ascuns unde se contopeau civilizaţiile Sumerului şi Mesopotamiei, lua naştere aşa numita Frăţie a Şarpelui. Cei grupaţi în Frăţia Şarpelui oficiau un cult în care îl venerau pe Diavol, cunoscut atunci cu numele de Pazuzu, cel mai vechi demon trimis pe aceasta planetă. Liderii acestui cult de origine îşi spuneau ei înşişi Iluminati, deoarece în cadrul ritualurilor primeau lumina cunoaşterii direct de la Stăpânul lor din Întuneric. Au privit din umbră naşterea şi decăderea Greciei Antice, a Imperiului Roman, răspândirea Creştinismului şi Islamului, consolidarea primelor state ale Europei Medievale, descoperirea Americilor, aparitia prafului de puşcă şi a Renaşterii. Au decis să iasă la lumină de abia în seara zilei de 1 mai 1776, când germanul Adam Weishaupt a primit ordinul de a fonda în oraşul bavarez Ingolstadt, Ordinul Secret al Iluminaţilor Bavarezi. Organizaţia a recrutat pentru început o serie de militanti liberi cugetători, secularişti şi republicani recrutaţi din Marea Loja Masonică a Germaniei. Alarmaţi de activitatile lor subversive, autorităţile bavareze au crezut că au distrus ordinul în anul 1785, însă se înşelau amarnic. Iluminaţii bavarezi erau organizaţi precum cercurile din interiorul altor cercuri, într-o structura similară foilor de ceapă. Daca iniţiaţii se dovedeau demni şi discreţi în păstrarea secretelor transmise, puteau avansa într-un cerc mai mic, unde cunoşteau secrete mai importante. In anul 1875, un curier al Illuminatilor bavarezi străbătea călare distanţa între Frankfurt şi Paris. Providenţa a făcut ca acesta să fie trăsnit în timpul unei furtuni. Asupra sa a fost descoperit un document care este cunoscut în cercurile oculte sub numele de “Noul Testament al Satanei”. Primul punct al documentului continea o serie de directive uimitor de actuale: “Primul secret necesar conducerii oamenilor este strict legat de supremaţia asupra celor mulţi. Atfel se poate provoca atâta vrajbă, îndoială şi păreri contradictorii, încât oamenii de rând nu se pot orienta în acestă harababură şi sunt convinşi că este mai bine să nu aibă vreo opinie personala cu privire la politică. Trebuie aprinse pasiunile poporului. În acest scop, trebuie creată o literatură murdară, facilă, lipsită de spirit şi dezgustătoare” Sursa: Efemeride

Se povesteste ca presedintele Obama a iesit cu sotia sa intro seara sa serveasca cina intrun restaurant obisnuit pentru a mai iesi din rutina. Proprietarul restaurantului ceru voie bodygarzilor sa se apropie pentru a o saluta pe sotia presedintelui. Si asa se intampla. Cand s-a retras patronul restaurantului, Obama a intrebat-o pe Michelle:  - Ce interes a avut acest om sa te salute? Sotia sa ii raspunde:   - In adolescenta mea, acest om a fost foarte indragostit de mine mult timp.  Presedintele remarca:   - Asta inseamna ca daca tu te-ai fi casatorit cu el, azi ai fi fost patroana acestui restaurant!! Michelle zambi: - Nu scumpule, daca eu m-as fi casatorit cu acest om el ar fi fost azi presedintele Statelor Unite ale Americii!!  Sursa: Primit pe mail

Una dintre cele mai terifiante povesti medicale, dar şi parapsihologice în același timp, este preluată din celebra revistă British Medical Journal. Întâmplarea se petrece în anul 1984 și o are protagonistă pe o tânără emigranta, pe numele ei A.B., care într-una din zile, stând comod pe canapeaua ei din sufragerie aude o voce care îi adresează câteva cuvinte. “Te rog nu te speria. Ştiu că ești șocată auzindu-mă vorbind așa, dar aceasta este cea mai simplă cale de a rezolva problema ta. Prietenul meu și cu mine lucrăm la Spitalul Great Ormond Street și am vrea să te ajutăm.“ Aceste cuvinte i-au fost adresate tinerei femei de către o voce pe care nu o mai auzise niciodată. A.B. a fost șocată și în același timp speriată și a hotărât să meargă la un psihiatru. Nu era normal că o voce să-i vorbească ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. I-a povestit întreaga întâmplare doctorului I.O. Azuonye, care în cele din urmă a diagnosticat-o cu psihoză halucinantă. Drept remediu i-a prescris mai multe pastile, care trebuiau s-o facă bine.

Problema părea rezolvată, vocea a încetat să-și mai facă simţită prezența. Totul a fost bine și frumos până într-o zi când A.B. se afla în vacanță. Vocea a reapărut și i-a spus că trebuie să revină de urgență în Marea Britanie pentru că are nevoie de îngrijire medicală. Odată ajunsă în Marea Britanie, vocea i-a oferit femeii o adresă și i-a mai spus că suferă de o tumoare pe creier și că trebuie de urgență să se prezinte la spital. A.B. s-a prezentat la un control medical și medicii au constat că femeie suferea de o tumoare cerebrală, exact cum îi spusese vocea. Medicii au hotărât s-o opereze de urgență și în timpul operației A.B. a auzit pentru ultima dată vocea care i-a spus: “Suntem bucuroși că te-am putut ajuta. La revedere! “. Această poveste este reală și prezintă un fapt incredibil. O voce o anunță pe o femeie oarecare despre problemele de sănătate pe care le va avea și că trebuie să meargă la spital pentru a se trata. Oare cine era această voce și din ce cauză a ajutat-o pe această femeie oarecare? Sursa: Efemeride.ro

In ultimii ani activitatea seismică în Vrancea i-a împins pe seismologi să emită păreri controversate de viitorul mare cutremur pe care îl aşteaptă ţara noastră în ultima perioadă. S-a tot vorbit de ciclicitatea cutremurelor mari, iar undeva la 35-40 de ani un mare cutremur zguduie întreaga Românie. În rândul specialiştilor lucrurile sunt confuze, dar clare. Un mare cutremur va bate în curând la poarta ţării noastre, singura problemă este că nu se ştie cu exactitate când se va produce. În urma unor calcule, mai mult sau mai puţin corecte, cutremurul care va lovi România în perioada următoare, va avea o magnitudine estimată între 7,5-7,6 grade pe scara Richter. În Vrancea există două segmente diferite care acţionează distinct. În prima fază, cutremurele se produc în segmentul inferior şi abia apoi în cel superior. În acest sens, cutremurele de mare magnitudine sunt prevenite de mai multe cutremure de mică intensitate, ceea ce îi face pe specialişti să tragă un semnal de alarmă care anunţa iminenţa unui cutremur de maximă intensitate într-o perioadă viitoare. Pe o hartă de hazard seismic a Europei, România se află în zona cea mai expusă la cutremure devastatoare. Cea mai importantă dintre regiunile seismologice este Vrancea. Practic, această zonă este responsabilă de peste 90% din totalul cutremurelor produse în România, eliberând peste 95% din energia seismică. Însă cele mai expuse oraşe din lume în cazul unui seism sunt cele din Asia.

Specialiştii în fizică declara că viitorul cutremur care se va produce în viitorul apropiat în România, se va asemăna cu cel produs în anul 1802. Evenimentul s-a produs la 26 octombrie 1802 şi a fost resimţit intens pe o arie geografică extrem de vastă, de la St. Petersburg până în insulele greceşti din Marea Egee, de la Belgrad până la Moscova. Seismul a avut loc cam la o oră după prânz (12.55 ora locală), când lumea tocmai ieşise de la slujbe din biserici. „Un cutremur a lovit oraşul ieri între orele 12 şi 1. Cutremurul s-a simţit aproape 10 minute şi jumătate a fost atât de violent încât toate hornurile din oraş s-au prăbuşit. Câteva case şi alte câteva biserici s-au sfărmat. Biserica Sfântul Nicolai şi renumitul turn Colţea sunt acum un morman de ruine. Pământul s-a despicat în câteva locuri de unde a ţâşnit o apă verzuie, care a emanat un miros ca de sulf în tot oraşul. La ora 5 fix a urmat o replică, dar şocul a fost mai mic şi nu a pricinuit nici o stricăciune. În ciuda numărului mare de clădiri prăbuşite în timpul primului cutremur nu s-au înregistrat alţi morţi în afară de o evreică, copilul ei şi alte două persoane. Prinţul Ipsilanti, noul conducător al Valahiei, tocmai ajunsese; s-a dus la biserică să se roage, iar cel mai violent moment al cutremurului a fost în clipa în care era pe punctul de a săruta Sfânta Evanghelie”, se arătă în revista „The European Magazine”. Sursa: Efemeride.ro

„Ultima Thule” a fost capitala primului continent colonizat de arieni. Acesta se numea „Hyperboreea” si era mai vechi decat Lemuria si Atlantida (continente inghitite de apele oceanului, unde au existat candva mari civilizatii). În Scandinavia se gaseste o legenda referitoare la „Ultima Thule”, aceasta tara minunata din Marele Nord unde soarele nu apune niciodata si unde traiau stramosii rasei ariene. Continentul „Hyperboreea” era situat in marea Nordului si a fost inghitit in timpul unei epoci glaciare. Se presupune ca locuitorii sai au venit din sistemul solar numit Aldebaran care este astrul principal din constelatia Taurului: ei masurau aproximativ patru metri, aveau pielea alba si erau blonzi cu ochi albastri. Nu cunosteau razboaiele si erau vegetarieni (Hitler de asemenea). Dupa pretinsele texte din Thule, hyperboreenii erau foarte avansati in tehnologia lor si s-ar fi servit de „Vril-ya”, masini zburatoare carora le zicem astazi OZN-uri. Gratie exsistentei a doua campuri magnetice rotite invers, aceste discuri zburatoare erau capabile de levitatie, ar fi atins viteze enorme si faceau manevre surprinzatoare in timpul zborului, performante pe care le observam astazi la OZN-uri. Ei au utilizat forta Vril ca potential energetic, adica drept carburant (Vril=eter, sau prana, chi, forta cosmica, orgon... Dar acest cuvant deriva de asemenea din „vri-IL” akkadian ceea ce inseamna „asemanator cu cea mai mare divinitate” sau „egal cu Dumnezeu”). Ei extrageau deci energia (care nu costa nimic) din campul magnetic terestru, cum o fac convertizoarele cu tachioni ale comandantului Hans Coler sau otorul din „spatiu quantic” dezvoltat de Oliver Crane. Atunci cand continentul Hyperboreea a inceput sa se scufunde, locuitorii sai au sapat tunele gigantice in scoarta terestra cu masini mari si s-au stabilit sub regiunea Himalaya. Acest regat subteran se numeste „Agartha” sau „Agarthi”, si capitala sa se numeste „Shamballah”. Persii numeau acest regat subteran „Ariana” sau „Arianne”, tara deorigine a arienilor. Suveranul acestui regat era „Rigden Iyapo”, regele lumii, iar reprezentantul sau pe Terra ar fi dalai-lama. Haushofer era nelinistit ca acest regat subteran de sub Himalaya era locul de origine al rasei ariene. El sustinea ca avea proba obtinuta in timpul numeroaselor sale calatorii in Tibet si in India.

Semnul distinctiv al lui Thule era zvastika cu bratele indreptate spre stanga.

NOTA: Zvastika cu bratele spre stanga este un simbol stravechi, semnul originar gasit desenat inclusiv prin pesteri, datat la 12.000 de ani vechime dar este cu mult mai vechi, simbol de protectie si evolutie spirituala, de orientare pozitiva. Hitler l-a inversat, desenandu-l cu bratele rotite spre dreapta, inversandu-i si polaritatea si utilizandu-i forta pentru a cuceri si a supune mase de oameni, popare, prin involutie. In acelasi fel este utilizata pentagrama inversata de catre Satanisti, cu 2 colturi sus. Conform celor spuse de lama tibetanilor si lui Dalai-Lama in persoana, oamenii numiti agarthieni exista si astazi. Regatul subteran, care este pomenit in toate scrierile orientale, s-ar fi raspandit de-a lungul mileniilor sub toata suprafata Terrei cu centre imense sub Sahara, sub muntii Matto Grosso si sub muntele Santa Catarina in Brazilia, sub Yucatan in Mexic, sub muntele Shasta in California, in Anglia, in Egipt si in Cehia si Slovacia. Hitler spera sa gaseasca intrarile regatului subteran al Agarthei si de a intra in contact cu urmasii „oamenilor-zei” arieni din Aldebaran-Hyperboreea. În legendele si traditiile acestui regat subteran, se spune, intre altele, ca va fi pe planeta noastra un razboi mondial devastator (al treilea) care se va sfarsi datorita cutremurelor de pamant si altor catastrofe naturale inclusiv inversarea polilor care vor antena moartea a 2/3 din omenire. Dupa acest „ultim” razboi, diferitele rase din interiorul Terrei se vor reuni din nou cu supravietuitorii de pe suprafata planetei si vor introduce „Varsta de Aur” milenara (era Varsatorului). Hitler dorea sa creeze o „Agarhta” sau „Ariana” pe suprafata Terrei cu rasa stapanilor arieni si acest loc trebuia sa fie Germania. În timpul celui de-al treilea Reich, au avut loc doua mari expeditii SS in Himalaya pentru a gasi intrarile in regatul subteran. Alte expeditii au avut loc in Anzi, in muntii Matto Grosso si Santa Catarina in Brazilia, in Cehoslovacia si in Anglia. Unii au afirmat ca oamenii din Thule credeau ca independent de sistemul tunelelor si oraselor subterane, Terra era gaunoasa, cu intrari mari, una la polul Nord si alta la polul Sud. Se refereau la legile naturii: microcosmosul si macrocosmosul. Fie ca era vorba de o celula de sange, de o celula a corpului sau de un miez si o cavitate inconjurata de un invelis, „corona radiata”, viata se petrece deci in interior. Oamenii din Thule au concluzionat ca Terra trebuia sa fie constituita, deci, dupa acelasi principiu. Chiar druzele confirma asta, caci sunt cavitati stancoase care au o viata proprie, adica mineralele si cristalele, se gasesc ininterior.

În consecinta, Terra ar putea fi gaunoasa si ea, ceea ce ar corespunde, de altfel, spuselor lama tibetani si lui dalai-lama si ea ar trebui sa aiba un miez, un soare central care confera interiorului sau un climat regulat si o lumina solara permanenta. Adevarata viata a planetei noastre s-ar petrece in interior, de aceasta rasa stapanilor ar trai acolo si mutantii la suprafata. Acesta ar fi motivul care ar explica de ce nu putem descoperi nicio viata pe alte planete ale sistemului nostru solar deoarece locuitorii de acolo locuiesc de asemenea in interior. Intrarile pricipale ar fi la polul Nord si la polul Sud, poli traversati de lumina soarelui central care creeaza „aureolele boreale”, pretinsele lumini polare, greu de explicat de oamenii de stiinta. Masa solida ar ocupa mai mult volum in interiorul planetei noastre decat masa apelor. Dupa exploratorul polilor Olaf Jansen si a altor exploratori, apa din interior ar fi apa dulce, ceea ce ar explica de ce gheata Articii si Antarticii nu este constituita din apa sarata ci din apa dulce. Aceasta teza privind alcatuirea planetei noastre este sustinuta de marturiile exploratorilor polilor Cook, Peary, Amundsen, Nansen, Kane si de amiralul E. Byrd. Cu totii am avut aceleasi experiente stranii care nu concorda cu teoriile „stiintifice” stabilite. Despre ce este vorba? Toti au constatat ca vantul se incalzea deasupra latitudinii de 76 de grade, ca pasarile zburau deasupra ghetii in directia Nordului si ca animalele, cum ar fi vulpile, se indreptau in aceeasi directie, ca se gasea zapada colorata si gri care, topita dezvaluia polen de flori multicolore care se gaseste la polul Nord? De unde vine praful vulcanic pentru ca niciun vulcan nu este semnalat pe hartile oficiale disponibile? În plus, unii cercetatori s-au gasit uneori intr-o mare de apa dulce, si au relatat ca au vazut doi sori la un moment dat al calatoriei. Sau, au gasit mamuti cu parul inca proaspat al caror stomacuri contineau, cateodata, iarba-proaspata. Pentru oamenii lui Thule, aceste mituri despre „Terra gaunoasa” erau destul de stufoase pentru a fi luate in serios. Dar a avut loc totusi o expeditie, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in Antarctica. Atunci cand in 1532 cuceritorii spanioli sub conducerea lui Pizarro au ajuns in America de Sud, indienii ii numeau Vicarochas (stapanii albi). În legenda lor, este vorba despre o rasa de stapani giganti cu pielea alba care, cu secole inainte au coborat din cer cu „discuri zburatoare”. Ei au domnit mult timp peste o parte a oraselor indigenilor apoi au disparut brusc, dar au promis ca vor reveni. Indigenii au crezut ca noii veniti, spaniolii, erau acei Vicarochas si le-au pus la dispozitie aurul lor. Acelasi lucru s-a petrecut si in Tibet si in alte regiuni din Himalaya atunci cand au sosit primii calatori albi. Tibetanii ii priveau uimiti si-i intrebau de ce au venit de acolo de jos (de la poalele muntilor) deoarece, de obicei, soseau din ceruri. Societatea Thule si Adolf Hitler. La sfarsitul lui octombrie 1918, Sebottendorf le-a dat fratilor din loja Karl Harrer si Anton Drexler, drept misiune, de a forma un cerc de lucru. Acesta a devenit, mai tarziu, partidul muncitorilor germani, DAP (Deutsche Arbeiterpartei). Revista Societatii Thule era „Volkischer Beobachler” (Observatorul poporului). În octombrie 1918, tanarul ocultist si ezoterist Adolf Hitler (care se numea, de fapt, Adolf Schicklgruber; Hitler era numele de fata al mamei sale) a intrat in DAP, partidul Thule, si s-a remarcat pentru talentele sale de orator. Trevor Ravenscroft descrie in „Der Speer des Schicksals” (Sabia destinului) ceea ce i-a povestit un prieten din tineretea lui Hitler, Waufer Johanes Stein care a devenit, mai tarziu, consilier al francmasonului Winston Churchill: Hitler, deja mare adept al misticismului la varsta de 20 de ani, a incercat sa atinga nivele de constiinta ridicate cu ajutorul drogurilor. Prin intermediul librarului Pretzsche din Viena, adept al misticismului german si al doctrinei rasei stapanilor arieni, Hitler si-a stabilit bazele viziunii sale viitoare a lumii si cu ajutorul sau, a facut rost de un drog halucinogen pentru a accede la iluminarea mistica. Hitler, deja dependent de droguri din tinerete, a luat narcotice puternice pe tot parcursul vietii sale. Conform jurnalului de bord al medicului sau personal, Theodor Morell, Hitler a primit timp de sase ani cat a durat razboiul injectii cu diferite calmante, stricina, cocaina, derivate morfinice si alte droguri.

În acea perioada, Hitler a aflat despre „Protocoalele inteleptilor din Sion”, ceea ce l-a facut sa aiba o mare aversiune fata de evrei. Apoi el s-a angajat in DPA, partidul lui Thule, ca orator electoral si a invatat, mai tarziu, sa scrie si sa citeasca bine gratie lui Dietrich Eckart, anti-bolsevic si frate al Societatii Thule. Acesta l-a introdus pe Hitler in cercurile muncheneze si berlineze, iar viitorul Fuhrer si-a insusit in intregime conceptiile Societatii Thule. În 1924, atunci cand Hitler se afla in puscarie la Landsberg ca urmare a puciului munchenez, Haushofer petrecea cateva ore pe zi cu el pentru a-i transmite teoriile si proiectele sale. Între altele, i-a dat cartea lordului Bulwer-Lytton „The coming race” (Rasa care va veni), in care era descrisa o rasa ariana puternic dezvoltata care traia sub pamant. Vasele in forma de farfurii zburatoare jucau un rol esential. Dar Hitler a citit si cartea lui Ferdinand Ossendowski „Animale, oameni si zei” care dezvaluia legendele Agarthei si Shamballei. Şi a fost perfect absorbit de magia regatului subteran si de doctrina rasei ariene proprie membrilor Societatii Thule. SS-ul, numit de asemenea „Ordinul negru” nu erau doar un simplu regiment de politie ci si un veritabil ordin religios cu o structura ierarhica. Cine s-ar fi putut gandi ca acest brutal partid nazist era un ordin sacru? O asemenea afirmatie poate sa para ridicola insa nu este pentru prima oara in istorie cand un ordin sacru este responsabil de acte de o atrocitate fara egal. Iezuitii, dar si dominicanii care conduceau Inchizitia in Evul Mediu, sunt unele exemple. „Ordinul negru” era manifestarea concreta a conceptiilor ezotelnice si oculte ale Societatii Thule.

În interiorul SS-ului se gasea o alta societate secreta, elita, cercul cel mai intim al SS-ului, SS-istii „Soarele Negru”. Soarele nostru se afla in jurul soarelui negru, adica un mare Soare central, soarele Primordial care este reprezentat, prin crucea cu brate isoscele. Aceasta cruce a fost desenata pe avioanele si pe tancurile celui de-al treilea Reich. Templierii, Crucea-Rosie si multe alte loje vechi o folosesc inca in aceeasi optica. Societatea THule si cei care au devenit, mai tarziu, SS-istii „Soarele Negru” lucrau in stransa colaborare nu doar cu colonia tibetana din Berlin, ci si cu un ordin de magie neagra tibetana. Hitler era in contact permanent cu cel putin un tibetan cu manusi verzi care era desemnat ca „paznicul cheii” si care stia unde se gasea intrarea in Agartha (Ariana). La 25 aprilie 1945, rusii au descoperit cadavrele a sase tibetani dispuse in cerc intr-o pivnita din Berlin, in mijloc gasindu-se cel al omului cu manusi verzi. S-a crezut ca era vorba despre o sinucidere colectiva. Dar la 2 mai, dupa intrarea rusilor in capitala Germaniei, s-au gasit peste 1000 de barbati morti care erau, fara nicio indoiala, originari din regiunile himalayene si luptasera alaturi de nemti. Ce faceau oare acesti tibetani la mii de kilometri de casa lor in uniforme germane? Foarte multi tineri au fost formati de „Soarele negru” in timpul celui de-al treilea Reich, in castelul-fortareata de la Wewelsburg si trimisi in Tibet pentru a continua acolo de a supravietui si a se pregati sa infrunte marea lupta finala de la sfarsitul secolului 20. Dupa spusele lui Bardon, Hitler era membru al unei loje „FOGC” (ordin francmasonic al centurii de aur), cunoscut, de fapt, ca cea de-a 99-a loja. În ceea ce priveste cele 99 de loje, exista 99 raspandite in lume si fiecare este compusa din 99 de membri. Fiecare loja este sub dominarea unui demon si fiecare membru are un „demon” propriu. Demonul acesta il ajuta sa aiba bani si putere insa, in schimb, sufletul persoanei ii va servi demonului, dupa moartea sa. În plus, in fiecare an, un membru trebuie sacrificat demonului lojei, in locul sau fiind admis alt membru. Membrii celor 99 de loje sunt de asemenea conducatori foarte influenti in economie si finante si sunt mai prezenti astazi ca niciodata. Lojele FOGC, adica cele 99 de loje, sunt extrem de periculoase, se crede. În comparatie cu ele, satanismul este aproape inofensiv!

Ce s-a intamplat cu Hitler? Dupa spusele lui Bardon si Miguel Serranos (fost ambasador chilian in Austria), Hitler a fugit in America de Sud cu ajutorul celor 99 de loje. Se spune chiar ca cadavrul care s-a gasit si a carui dantura a fost identificata ca fiind falsa de catre dentistul Fuhrer-ului a fost plasat acolo de cele 99 de loje. Un ziar german de mare tiraj a publicat la 5 martie 1979 ca s-a gasit avionul particular al lui Hitler in jungla in America de Sud. Joseph Greiner (autorul cartii „Das Ende des Hitler Mythos” – Sfarsitul mitului Hitler) a afirmat ca A. Hitler a decolat cu avionul sau la 30 aprilie 1945 de la aeroportul Tempelhof din Berlin. Altii spun ca ss-a folosit de masinariile zburatoare descoperite de „Societatea Vril”, pentru a parasi Germania. Sursa: Esoterism.ro

O descoperire epocala, tinuta secret de armata americana, s-a produs anul trecut intr-o pestera din Afganistan. Mai multi soldati americani, fiind intr-o misiune de recunoastere, au intrat intr-o pestera oarecare dintr-o zona muntoasa din Afganistan si au facut o descoperire importanta pentru omenire. Un obiect misterios se afla in aceasta pestera, fiind identificat cu un avion stravechi, un “Vimana” care are o vechime de mai bine de 5000 de ani, a fost descoperit de mai multi soldati care au participat la extragerea sa din pestera. Cel mai ciudat este ca opt dintre ei au fost declarati disparuti. 

Vimana este un avion ciudat, care seamana cu bombele din ziua noastra, fiind mentionat in epopeele sanscrite. Arheologii sustin ca Vimana sunt primele avioane pe care le-a cunoscut omul de-a lungul timpului si erau folosite de sanscriti pentru efectuarea diverselor misiuni chiar inainte de “ultima rasturnare a Pamantului“. Pana in prezent, nimeni nu credea cu adevarat ca aceste avioane stravechi chiar au existat cu adevarat, dar descoperirea aceasta poate sa rastoarne foarte multe credinte referitoare la trecutul indepartat al omenirii.  Vimana sunt mai mult decat niste simple avioane, ele pot sa calatoreasca pe distante foarte lungi in Univers cu viteze impresionante. Cercetatorii chinezi pretind ca au descoperit mai multe documente sanscrite in Lhasa, Tibet, in care este specificat modul de construire al navelor interstelare. Documentele au fost trimise la Universitatea din Chandrigarh pentru a fi traduse. 

 Avioanele civilizatiei sanscrite erau capabile sa ignore gravitatia si motoarele erau bazate pe principiul “laghima“, o putere inca necunoscuta omului din ziua de astazi. Acest principiu presupune o forta centrifuga impresionanta care contracareaza orice forma gravitationala. Principiul este acelasi pe care yoghinii il folosesc pentru a levita.  Sursa: Esoterism.ro

Povesteşte Constantin Bacalbaşa: “Nicolae Haralambie era la 1866, colonel, comandant al regimentului de artilerie din garnizoana Bucureşti. Cuza avea mare simpatie pentru el, de aceea avea şi mare încredere în caracterul şi capacitatea sa. S-a spus cum că o săptămână înainte de noaptea istorică a lui 11 februarie, Cuza văzând pe Haralambie cam abătut l-a întrebat de motiv. Haralambie a răspuns că e cu totul lipsit de parale, dovadă că nici hainele de la croitor nu le poate scoate. Atunci Cuza, bătându-l pe umăr şi râzând, i-a dat banii trebuincioşi. Când conjuraţii i-au propus să intre în complot, Haralambie a respins cu energie propunerea. Conştiinţa nu-i ierta să conspire împotriva Domnitorului căruia îi jurase credinţă, în  acelaşi timp binefăcătorul său. Dar omul are slăbiciuni. Colonelul Haralambie avea o puternică pasiune pentru o doamnă din aristocraţia bucureşteană însă din familie liberală. Aceasta fu însărcinată să-l convingă pe colonel. Ceea ce n-au putut face oamenii politici a făcut femeia. Colonelul Haralambie intră în conspiraţie. În ajunul lui 11 februarie, o scrisoare anonimă sau un oarecare personaj – unii au pretins că era N. T. Orăşanu, redactorul ziarului Ghimpele -  au anunţat pe Cuza cum că [sic!] colonelul Haralambie a intrat în conspiraţie şi-l va trăda. Cuza a primit cu dispreţ denunţarea şi a răspuns: - Colonelul Haralambie, trădător?… asta nu se poate! În noaptea următoare, tunurile colonelului Haralambie, având roţile înfăşurate în paie, treceau tăcute pe podul Mogoşoaiei (calea Victoriei) şi înconjurau Palatul princiar.” Trădătorul îşi făcuse datoria. Constantin Bacalbaşa, Bucureştii de altă dată, 1901-1910, vol. III, Editura Ziarului Universul, Bucureşti, 1936, pag. 196-197 Sursa: Istorii regasite

In Atalaya, in apropiere de Sanlucar de Barrameda, langa Cadix, Spania, la o data neprecizata din 2012, martorul, pe nume Ruben, se plimba pe camp. Pentru a permite cainelui sau sa fuga, l-a detasat din lesa. Peste cateva clipe l-a vazut sezand pe bordura soselei. In acelasi timp a zarit un umanoid care a trecut deasupra soselei “plutind” in pozitie orizontala. Umanoidul era mare, slab, de culoare cenusie; totusi, desi Ruben l-a urmarit destul de mult timp, el nu-si amintea alte trasaturi ale infatisarii sale. In fundul campului catre care entitatea se indrepta, s-au aprins niste lumini, ca farurile unui automobil. Apoi aceste lumini au slabit in intensitate si au urcat spre cer. Abia in acest moment martorului i s-a facut frica si s-a intors acasa cat a putut de repede. Si cainele devenise nervos, zgariind usa pentru a intra cat mai repede in casa. Pe 11 februarie 2012, ora 23:20, la Mortegliano, Udine, Italia, un om care lucra in sectorul chimic, se intorcea din schimbul de dupa-masa cu masina, de la Palmanova la Codroipo. In dreptul sensului giratoriu de la Mortegliano erau mai multe masini trase pe dreapta, cu ocupantii coborati si observand ceva. Tanarul, curios, a coborat si el si a vazut, din spate, o entitate inalta de 4 metri, departandu-se pe marginea soselei, fara a se sinchisi de privitori, pana s-a pierdut in intuneric. Picioarele sale semanau cu o “amestecatura” de tendoane, iar capul, rotund, se termina cu un tugui. Martorul a incercat sa faca o fotografie cu telefonul mobil, dar acesta nu functiona. El isi mai aducea aminte ca o mama se straduia sa ascunda imaginea de ochii copiilor ei.  Sursa: Tfm. Portal