Eu am moștenit ochii tatălui meu… albaștri ca marea în bătaia vântului… iar atunci când eram purtam sub inimă un prunc mi-am dorit să moștenească ochii mei…
Ady, băiețelul meu de doi an și jumătate are ochii albaștri…
Cu ajutorul acestor mărgeluțe albastre copilul meu în fiecare zi descoperă lumea, azi noi știm culorile, descoperim personaje de poveste și cuprindem toată lumina unei zile!
Oare c epoate fi mai trist decât întunericul ochilor… mai ales când e vorba despre un copil…
Am descoeprit o fetiță de 3 luni care e pusă în fața unei diagnoze groaznice, iar pentru a-i salva ochii e nevoie de mobilizare preț de câteva zile… câteva zile care decid câtă lumină va putea curpinde cu ochii…
Fericirea toată, precum și lumea toată încape în ochii unui copil… mici sau mari, albaștri, negri, verzi… rotunzi și curioși… ei bucură privirile mamelor, cucerește seriozitatea taților, alintă gândul bunicilor…
Ecaterina merită o șansă, are dreptul la lumină!
Toți cei care pot da o mână de ajutor să o facă… dăruind vom îmulți propria fericire!
