De foarte mult timp nu am mai scris pe bloguşor, şi de fapt am observat că scriu atunci când sunt supărată, şi scriu frumos atunci când sunt supărată tare, şi scriu deosebit atunci când sunt dezamăgită, nuştiu acuma în care stare mă regăsesc, dar cred că voi putea scrie şi în stări mai pozitive. Ştiu că fac o sumedenie de greşeli gramaticale, greşeli zilnice în comunicare, greşeli, greşeli....
 Oare să fie vre-o ieşire din situaţie? Sigur, îmi răspund singură, din orice situaţie este ieşire, am ştiut asta întotdeauna.
 Oare să fie greşelile mele atât de mari încât trebuie să mă frământe? Nu, iarăşi îmi răspund singură, dar totuşu asta mă chinuie. Probabil am o calitate foarte nebinevenită, de a fi sinceră şi de a încerca să fiu mai bună decât sunt.
Asta am dedus recent, pentru că până nu demult nu ştiam, deşi bănuiam.
Sincer este foarte greu să încerci să faci ceva, este greu să critici pe cineva, defapt de fiecare dată mă gândesc dacă este cazul să critic.
Înainte să mă supăr, încerc să gândesc din altă postură.
Este mai uşor cred să califici faptele altor persoane drept bune sau rele, dar este foarte greu să vezi cum sunt faptele tale, cum eşti tu, şi de ce eşti tu în stare să faci.
Felicitări femeilor, iar voi, bărbaţi nu dăruiţi flori sau cadouri ,,ştob bâla", doar gândiţi-vă ce v-aţi face voi fără femei?
Iubiţi femeile, şi ele vă vor de zece ori mai mult.

 Curat pe foaie nu mai este,
Dorul de viaţă se prăfuieşte
Uit să zîmbesc, uit a trăi
Timpul mă taie făr-a privi.

Frunzele cad, vîntul le bate
Eu port cu greu cuţitul în spate
Durerea-i mare, dar nu pot
Să am curajul să îl scot.

Ochii mi-s goi, dar plini cu sare
Şi curge sarea şi mă doare,
Nu pot privi, lumina-i moartă,
Viaţa avută mi-i furată.