Era un timp cand toti visau sa fie, macar olecutica, macar o bucatica de “ong-ist”. Sa aiba parte de coffee-break-uri, workshop-uri, seminare, conferinte, chipiuri si maiouri pe care sa fie scris ceva foarte codat si, nu in ultimul rand, sa aiba acces la cuvinte misterioase, gen “consecvent”, “constructiv”, “societate civila”, “combatere”, “lider de opinie”, “voluntariat” etc.

Si iata, cei mai norocosi, care nimereau prin vreun ONG si se bucurau de biscuiti, ceai si pixuri din granturile oferite de poporul american, au inceput sa invete cum sa vorbeasca misterios si cum sa ajute la construirea unei societati civile, sperand ca vor deveni, intr-un final, lideri de opinie. Un fel de Lenini la scara raionala. Si vor revolutiona mintile noastre, a celor departe de adevarul ong-ist si ne vor aduce schimbarea. Constructiva si consecventa. Sau invers.

Slava Cerului, vremurile glorioase ale “ong-istului model” au apus. Dar, vorba ceea “Lenin a murit, insa cauza lui e inca vie”. Vii sunt si oamenii, fosti ong-isti sau ong-isti prin vocatie, care stiu ce e mai bine si mai constructiv pentru toata lumea. De la inaltimea tastaturii lor, ei au raspuns la toate intrebarile. Raspunsuri constructive, evident.

Nu mai stii cum sa-ti cresti copilul, care, in plina criza preadolescentina, te innebuneste? Intreaba-i pe ei!

Nu mai stii cum sa legi capat cu capat, ca sa nu-ti lasi familie in prag de foamete? Intreaba-i pe ei!

Nu stii cum sa-ti promovezi arta sau talentul? Scrie despre asta si ei iti vor sari in ajutor cu zeci de comentarii constructive.

Nu mai crezi in viitorul acestei tari si vrei sa te cari dracului de aici? Nu dispera, caci ei te vor invata cum sa-ti iubeste tara si sa actionezi intru propasirea ei.

Nu gasesti de lucru deja a treia luna? Cere sfatul lor!

Si daca experienta ta foarte personala iti demostreaza ca unele eforturi chiar  sunt fara nicuin rezultat, ei nu se vor putea abtine sa nu te scalde in zoaie constructivo-sarcastice. Ca sa-ti revii si sa intelegi ca nu ai facut nimic constructiv pana acum. Si ca ai trait in zadar. Si ca ei, doar ei stiu cum e mai bine. Acolo, deasupra tastaturii lor, pe care, imi trece prin cap uneori, ei improasca cu saliva in timp ce scriu comentarii prin diferite retele de socializare, ziare online, portaluri de stiri si bloguri.

 

 


Filed under: Revolte