Iluzie. Pictură de Dorina Costraș
Din nemăsurate clipe, din adâncuri efemere
Am visat să-mi fii alături, să alini a mea durere.
Noaptea viscolește umbre tremurânde în tăcere,
Luna îmi veghează somnul, oferindu-mi mângâiere.
Din trecuturi furtunoase visul leagănă tristețea.
În zadarnice-așteptări mi-a trecut și tinerețea.
În colaborare cu Absurd
Filed under: Posturi în limba română Tagged: deșertăciune, Dorina Costraș, iluzii, tristeţe, vis
