singură.

Fiecare minut…din fiecare oră..din fiecare zi … mă transformă în ceea ce sînt acum,02:22:23 .
Mă simt..neobișnuit,și mă chinui să scap de senzația asta de cîteva zile,pretinzînd întotdeauna că mă simt *bine*.Uneori așezîndu-mă la masă,stînd singură în cameră,mă invadează toate gîndurile,și problemele care mă înconjoară…și asta-mi face mult rău. De ce am spus că mă simt atît de neobișnuit,pentru că e una din perioadele în care am nevoie să comunic foarte mult,pentru a nu mă închide în mine,și a mă distanța de lume.Mereu mi-a fost frică de starea asta,cînd depind de comunicare,de multă comunicare,și de faptul că aș putea sătura pe cineva în acest context.
Mă prea complic,nu din propria voința,dar din cauza a ceea ce se întîmplă în jurul meu.EU SUNT OBOSITĂ,nu doar fizic,dar și moral.Vreau să-mi revin la normal,pentru că deja multe lucruri eșuează,se destramă,se rup de mine…iar eu,nu am putere ,eu sunt obosită,la modul direct. Nu știu ce să-mi mai doresc ca să zîmbesc din nou,adevărat.M-am obosit,eu pur și simplu vreau să am o simplă bună dispoziție,să vină din suflet,…….dar nu vine.