Preafericite,
Înaltpreasfinţiţi părinţi,
Nu pot să nu-mi exprim de la bun început sincerele mulţumiri pentru cinstea şi încrederea pe care mi-aţi acordat-o [permiţându-mi să citesc această omilie], în această perioadă în care evaluarea conjuncturii în care se desfăşoară misiunea bisericească, deşi de o importanţă vitală, se dovedeşte a fi extrem de dificilă. Conceptele nou apărute, curentele sociale şi filosofice contemporane, mijloacele de transmitere a acestora şi multitudinea de parametri pe care acestea îi conţin, se desfăşoară cu o viteză uimitoare, dând peste cap constante mondiale istorice. Toate acestea, fireşte, iau prin surprindere şi organismul Bisericii, mai ales în ceea ce priveşte modul de exercitare a mărturiei sale.
Aş vrea să încep prin a descrie cu precizie subiectul pe care mi l-am ales. Iniţial, titlul omiliei era «Biserica şi noile tehnologii». Întrucât, însă, personal, nu credeam că problema noastră constă în noile tehnologii, în folosirea lor de către Biserică sau în valorificarea lor, mi-am propus să lărgesc puţin subiectul, prin adăugarea expresiei «noi concepte», pentru o mai bună – pe cât posibil – descriere detaliată a noului context de viaţă care se configurează în jurul nostru şi pentru a stabili câteva elemente necesare unei mărturisiri mai eficiente în legătură cu viaţa şi realitatea bisericească.
(more…)