Și copiii, și oamenii maturi sînt rugați adeseori ca să ajute pe cineva. Unii sar în ajutor repede și cu plăcere, alții așteaptă să fie implorați, iar alții nici cînd sînt rugați cu insistență, nu răspund la chemare, invocînd diverse motive sau răspunzînd purșisimplu „Nu pot”!
Cu acest „Nu pot” răspundea un personaj dintr-o povestire, care nu oferea nicicînd și nimănui ajutor, dar care, la un moment dat a înțeles greșeala sa, a recunoscut-o și s-a schimbat, sfătuindu-i și pe cei din jur să nu zică niciodată „Nu pot”.
Pe data de 13 ianuarie 2013, în incinta bisericii „Nașterea Maicii Domnului”, în cadrul Întîlnirilor duhovnicești, pe lîngă Acatistul (Imn de laudă) închinat Maicii Domnului, un grup decopii, din care am făcut parte și eu, am prezentat o povestire înscenată despre Iepurașul „Nu pot”. La această scenetă au participat următoarele personaje: Povestitorii- Bumbac Viorela și Antemeniuc Tatiana, Mama- eu, Xenia Dascal, Iepurașul „Nu pot”- Roșca Marius, Copacul- Bot Alexandru, Pasărea- Zagreduc Nionila, Colegii- Dascal Ilaria, Ursul- Poloncă Olga și Galagan Marieta a fost cea care a dedus morala acestei povestiri îndrumînd pe toți ascultătorii să fie receptivi întotdeauna, dar în special atunci cînd li se cere ajutorul.
Mama lui , o bună gospodină muncea mereu ca o albină și-l îmdruma pe iepuraș să nu rămînă codaș. Prietenii de școală îl îndemnau să nu lipsească de la ore, căci va rămîne cu temele nestudiate.
Un urs, o pasăre și un copac i-au cerut ajutor, căci se aflau în nevoi, dar iepurașul, de fiecare dată avea același răspuns: „Nu pot”!
Dar iată că în vis s-a văzut pe sine căzînd într-o groapă și toți treceau pe alături, dar nimeni nu-i da o mînă de ajutor.
Atunci cînd s-a trezit a zis că nu va mai zice cum zicea mai înainte: „Nu pot”! Și și-a respectat cuvîntul muncind și pe alții ajutînd.
În timpul scenetei
După
