Grigore Vieru - ființă întru poezie: poet al copilului și cântăreț al valorilor umane  De la mic la mare, de la mare la mic, oricare știe câte ceva din bibliografia Marelui Poet, Grigore Vieru. De altfel, suntem obligați să cunoaștem și să citim file din viața maestrului. S-a născut la 14 februarie 1935. N-am să menționez la ce dată a murit fizic, pentru că el și acum este viu. După moartea sa, l-a înfiat cuvântul și poezia.Grigore-Vieru.jpgsursa: google  Creația viereană izvorăște limpede, cu demnitate și convingere în necesitatea dreptății sale. Poezia sa a schimbat, practic a mișcat, din loc valoarea poeziei țării noastre. Până la Vieru s-a scris sub influența celor de la conducere, cenzura fiind impusă pe acele vremuri.  ,,Scriu nu pentru că sunt poet, ci pentru că am văzut în copilărie cum curgea Prutul” zicea Grigore Vieru. Marile teme care sunt prezente în creația sa: Mama, iubirea, graiul, copilăria vor fi mereu actuale, fiindcă acestea izvorăsc din divinitate și nu pot fi mișcate de nimeni și nimic.
 Creația sa care a fost pietrificată cu ajutorul cuvintelor, poate nu e cea mai strălucită, dar este înălțătoare prin faptul că venerează verbul  matern, dragostea de neam... Izvoarele de inspirație a poetului sunt simple zile de Paști și de Crăciun. Dar anume această simplitate înseamnă toată  măreția vieții care alcătuiește Universul.   COPILARIA-O-FLOARE-RARA-wb.jpgpoză simbol; sursa: googleGrigore Vieru poate fi numit poet al copilului, deoarece copilăria care este reflectată în opera sa este una nevinovată. Ea reprezintă o lume cu lucruri complexe, dar totodată simple. Poetul vede copilăria ca perioada de viață a omului când acesta este cel mai fericit, cel mai bucuros. Omul este copil, iar asta înseamnă că se bucură de orice rază de soare, de orice picătură de ploaie.






dragostea.jpgpoză simbol; sursa: google După ce s-a făcut mare acest om vierean, acesta începe să iubească. Iubirea în creația lui Vieru este una care ,,mișcă sori și stele”. Acest sentiment dat de Dumnezeu, nouă, oamenilor, ar trebui să semene în sufletele noastre doar speranță, bucurie, și desigur, putere de a ierta. Cum spunea, de altfel, și Lucian Blaga: ,,Iubind ne-încredințăm că suntem”. Deci, opera poetului reflectează perfect iubirea împlinită, iar pe cea neîmplinită acesta o reprezintă ca condiție a omului de creație.
images.jpgpoză simbol; sursa: google


Și după o copilărie veselă și o iubire necondiționată, omul vierean n-a uitat de cea mai importantă persoană din viața lui, Mama. Pentru că Totul se începe de la ea, Grigore Vieru închină mai mult de jumătate din creație mamei. În creația sa putem echivala cuvântul Univers și cuvântul Mama.




+(10).JPG
La final, aș vrea să mă refer la creația lui Vieru din punct de vedere a unui salvator al valorilor umane. Opera lui ne-a menținut demnitatea de neam, ne-a hrănit-o cu speranță și cu putere de a continua cu fruntea sus. ,,Ne-am ținut veșnic de limba română într-un deșert aprins în care singura umbră era- umbra ecoului”, zicea Poetul. Creația viereană a fost și rămâne umbra ecoului care ne-a apărat limba română și  demnitatea de neam. 



Cu respect, Olga Sternițchi