Nu știu de ce scriu acum despre asta.. dar,
vrea să iasă fiara din mine,care mi-a rănit ș mi-a zgîrîiat toată viața dinlăuntru.
Am ajuns să încerc a mă explica,pentru că nici eu nu pot percepe ce sa întîmplat!
DA!Într-adevăr sa întîmplat,m-am deposedat complet spiritual,nu-mi pot controla starea,să o rețin..să nu mă mai chinuie atît! E un moment atît de jalnic,care estompează acțiunea activă din mine,și devin enorm de tristă,practic mă aflu într-o decepție inexplicabilă.
La cît de sinceră și deschisă sunt,conștiința nu admite să pătrund în ea,să văd de ce mă simt așa de straniu și greu. Eu nu sesizez căldură din partea nimănui,nici o mică rază de atenție ca să mă sustrag de la tot ceea ce se petrece cu mine toată. Ultima vreme arăt permanent tristă,toți mă întreabă de ce? De ce scriu postări plîngăcioase?
Există un detaliu foarte important,care mi-a provocat de la bun început această stare lamentabilă,n-am să-l fac public,dar ca să atenționez “nu merge vorba de dragoste”,așa cum în mare parte gîndesc toți,dar de “persoanele de suflet,care-mi provoacă gîndul să nu-i pierd din această viață”. ;-( Aproape am spus totul prin asta.Dar mai mult nu divulg.
Eu vreau să părăsesc această senzație,dar timpul și situațiile zilnice nu-mi dau voie.
SINCER?! Eu chiar am nevoie să comunic,ca să nu mă gîndesc la ceea ce se întîmplă.E o deficiență periodică,cînd nimeni nu are nevoie de tine,și nici nu se interesează despre persoana ta,și e deajuns numai asta cîtă durere provoacă. Mă simt în plus parcă,dar sper să îndur.
De altfel,am să devin o pesimistă,atunci cînd nu-i momentul potrivit.
Cu o incomensurabilă tristețe,Ellen.
….
