Comportamentul colectivIntroducere:Chiar dacă oamenii consideră că alegerea lor este rațională – aceasta nu întotdeauna este așa și la aceasta sunt o mulțime de dovezi care sunt clar explicite și dovedite. Teoria alegerii raționale este cea mai dezvoltată știință socială. Inițial apare în cercetările științelor economice apoi se extinde și la cele sociale transformânduse în teoria schimbului rațional. Principiul de bază este că toate activitățile sociale complexe pot fi explicate în termenii activităților individuale ale persoanelor care iau parte la activitățile sociale. Există o bază psihologică în comportamentul uman care este determinat de pedepse/recompense, recompensele de obicei iau forma banilor, dar mai sunt și: recunoștință, acceptare, integrare (Piramida lui Maslow). Problema acțiunii colective - problema se referă la a explica cum au apărut grupurile și organizațiile, se poate demonstra că indivizii au devenit membri pentru că beneficiile erau mai mari decât costurile, dar de ce ar susține organizațiile care le oferă beneficii pe care le-ar putea obține și fără a fi membri? Olson motivează acțiunea colectivă prin recompensarea selectivă – doar membri au anumite beneficii.Cuprins:Susținătorii teoriei alegerii colective este bazată pe faptul că individul se comportă în grup egoist și rațional, el nu va face voluntar eforturi deosebite pentru atingerea obiectivelor comune și va încerca să găsească o modalitate să folosească bunurile publice gratuit – de exemplu neachitarea biletului în transportul public.1. AltruismulDe ce totuși indivizii au nevoie de a se comporta altruist? Indivizii plătesc taxe și impozite pentru că ei sunt obligați să facă aceasta sau pentru că au un anumit angajament moral sau ideologic față de respectiva organizație. Dacă cineva ajută pe altcineva pentru satisfacție personală, această acțiune este desfărșurată pentru un scop propriu. Teoria alegerii raționale funcționează acolo unde schimburile sociale sunt recurente nu episodice, cooperarea devine o startegie rațională deoarece duce la avantaje mutuale. 2. EgoismulEgoismul omului, adică tendința de a maximiza profiturile proprii și de a minimiza costurile, astfel raționalitatea indivizilor este capacitatea lor de a avea preferințe în conformitate cu avantajul lor cel mai profitabil. Aceasta nu neapărat înseamnă că individul se va comporta ca un egoist, dar chiar dacă se va comporta ca un altruist, atunci această metodă probabil, este mai avantajoasă pentru el decât pentru ceilalți. A. Downs, "de fiecare dată când vorbim despre comportamentul rațional, ne referim la comportamentul rațional, inițial îndreptate către scopuri egoiste." Deci, pentru raționalizarea comportamentului și estimarea beneficiilor necesită deținerea unor informații semnificative și primirea acestei informații este legat de creșterea costurilor totale, aceasta se numește ”raționalitate mărginită” a individului. Această raționalitate mărginită în marea parte este legată de însăși procedura de luare a deciziei, decât natura deciziei în sine.Indivizii din comunitate nu sunt singuri, există o interdependență între alegerile oamenilor. Comportamentul indivizilor este în conformitate cu anumite setări instituționale, adică sub influența instituțiilor. Acest mediu instituțional este creat de oameni, dar cu începând cu consimțământul oamenilor de a desfășura schimb de activitate. Majoritatea persoanelor nu se adaptează la instituții și încearcă să le schimbe pentru a se potrivi cu interesele proprii. Instituțiile la rândul său poate schimba ordinea preferințelor, dar aceasta înseamnă că noua ordine formată este benefică actorilor politici, etc.3. AlegerileSusținătorii teoriei alegerii raționale cred că alegătorul decide să meargă la vot sau să nu meargă în funcție de modul în care evaluează beneficiile votului său, de asemenea bazate pe beneficii raționale considerente. Individul poate manipula cu atittudinile politice în cazul în care el consideră că nu poate primi un benificiu. Partidele politice la alegeri încearcă să maximizeze profiturile lor cu sprijinul unui număr cât mai mare de alegători. Parlamentarii/senatorii inființează comitete, diferite companii pentru a deveni cât mai vizibili și ca urmare pentru a câștiga voturi.
Concluzie:Deci, conform teoriei liberei alegeri, oamenii nu sunt chiar atât de liberi cum ei aceasta consideră și acțiunile lor foarte des pot fi prescrise sau calculate din perspectiva mai multor factori care-i influențează în fiecare zi și ei aceasta nu conștientizează. Teoria liberii alegeri este benefică în științe politice fiindcă: 1. Abordarea din perspectiva teoriei alegerii raționale se poate utilizata pentru analiza oricarui tip de comportament – de la cele mai egoiste acțiuni, până la acțiunile invadate de altruismul mamei Tereza, care a maximizat strategia ajutorului persoanelor nevoiase 2. Cerințele neopozitiviste pentru utilizarea în științele politice a metodelor deductive sunt mai ușor de satisfăcut cu ajutorul modelelor formale, prin utilizarea cărora bazându-se această abordare metodologică. 3. Teoria alegerii raționale favorizează utilizarea abordărilor calitative și cantitative în științele politice.Părere personală:Deci, în ce privește părerea mea eu consider că totuși din perspectiva teoriei liberii alegeri oamenii par fi mai reci, se scoate în evidență mai multe aspecte negative decât pozitive deși celălte calități sunt prezente la oameni. Incontestabil comportamentul colectiv joacă un rol important în deciziile personale și aceasta guvernează foarte multe acțiuni.
Bibliografie:1. Gabriel A. Almond. Ştiinţa politică: Istoria disciplinei. În A new Handbook of Political Science. Goodin şi Klingeman, 2000. Partea III. Pp. 39-442. John Scott. Rational choice theory. In Theory and Society: Understanding the Present. Ed. By G. Browning, A. Haleli, N. Hewlett, and F. Webster. Sage Publications, 1999. Pp.126-137.3. http://www.grandars.ru/student/nac-ekonomika/institucionalnyy-analiz-gosudarstva.html4. http://www.eexperts.ru/ecos-1008-1.html