Noi niciodată nu o să fim nemți în materie de corectitudine și punctualitate, așa cum nici englezi nu vom fi la capitolul respectarea tradițiilor, nemaivorbind, de faptul, că nu vom fi americani în atitudinea civică și responsabilitatea pentru ce se întâmplă în jur.
Poate vreodată vom face parte din UE, dar asta va fi doar teritorial, economic, politic…la nivel de mentalitate niciodată, sau poate peste secole.
Moldovenii au un talent indubitabil de a se da in spectacole și căutare de adevăruri, dar asta doar la bucătărie sau în PMAN, dar deja contra cost. Iar simțul civic e un fel de termen bun pentru studii, sondaje și declarații politice, mai rar o realitate aplicată.
Acu două săptămâni, o fetiță a fost omorâtă în bătaie de propriul tată, care înfuriat că micuța face gălăgie a snopit-o cu pumnii și picioarele, iar la câteva zile în casa lor s-a făcut liniște deplină…fetița a murit.
De moartea ei e vinovată și mama, care a purtat-o în pântec, dar căreia nu i-a păsat că tatăl o mai măsura cu pumnii când nu se isprăvea cu propria personalitate, de moartea ei sunt vinovați vecinii, care știau, vedeau, o adăposteau uneori…dar au tăcut, doar nu era treaba lor. De moartea ei sunt vinovați cei care au avut pârghii, dar nu au avut dorință, responsabilitate, iar astăzi, motivează că familia era bună, că nu dădeau motive, că au corespuns tuturor cerințelor de familie normală, că nu s-a presupus…al naibii de multe explicații!
Fetița asta a costat prea puțin pentru părinți, rude, vecini, amicii din stradă, autorități…pentru ea nu s-a găsit un elicopter sanitar, pentru ea nu sunt pârghii suficiente ca asasinul să stea după gratii tot restul vieții, chiar dacă eu în acest moment îmi doresc să avem pedeapsa cu moartea.
Cel mai trist e că această fetiță nu va fi ultima victimă, așa cum nici prima nu e, statisticile UNICEF demonstrează că anual zeci de copiii devin victime ale ”iubirii părintești”. Imaginați-vă cum o groază de copii, care deseori sunt cu vârsta de până la un an, sunt bătuți cu cruzime, sunt pedepsiți diabolic de mame și tați care i-au plămădit.
Ieri în PMAN ne-am adunat mai mulți părinți triști că fenomenul maltratării fizice este o stare de normalitate, că la noi se mai crede că bătaia e soră cu respectul, că la noi mai persistă percepția că părinții sunt proprietari cu drept deplin asupra vieții copiilor. Am fost puțini, anormal de puțini…anormal pentru că lipsa celor care și-au afișat pe FB prezența a fost o confirmare a valorilor noastre, a ceea ce ni se pare nouă sfânt și important…
D, a fost frig, a bătut vântul, a fost și duminică…dar s-ar fi putut!
