Ploua. Era frig. La Radio HomoFM se anunța o mare ninsoare.
De marionete. Ingrate. În slujba lui Plahotniuc.
Și numai un om de geniu al semiMoldovei era în drept să catalogheze așa pe oricine dorește rîtul lui arhiplin de tot ce face copii, în mod normal.
Și astfel ciocologul Gavrilov, cu gura umplută vîrf, alerga fericit spre Jurnal și spre Voxpublika să arate tuturor ce mare act de curaj patriotic a săvîrșit.
Necunoscînd nici cît un mocan limba română, acest minoritar sexual era atît de preferat de toate organele politice în stare de erecție permanentă, încît dejecțiile lui se traduceau pe bandă rulantă fără contenire din rusă în română, din hindi în huidu și tot așa, pînă din gura lui de canalizare aveau să se reverse hăt spre Kremlin rîuri întregi de cacao, din care se îndulceau cu mare plăcere moțopii, filații și celelalte GRATITUDINI gavriloviste.
Că tare mai puțea prin toată gubernia, și numai gura mizerabilului bloggerast de clan criminal, gură sinonimă cu fundul lui Tkaciuk, pe care-l adoră, ejacula inepții multilingve, în timp ce patronii lui politici așteptau cu nerăbdare să se descarce în ea într-un mod cu totul și cu totul liberal-democrat.
O adevărată mișcare antimafie nu alta!
Cerul imaculat, ca o față neprihănită de copil, prevestea o dalbă ninsoare.
Dar pe puțoiul Gavrilov nu-l interesa nimic altceva decît șlițul.
Mai corect spus : șlițurile de la pantalonii șerifilor săi.
Încă un pas și acesta dădu buzna în biroul oval al Guvernului.
Erau toți prezenți.
Absolut toți.
30 de inși, ca la o vănătoare domnească.
Dintr-o privire, acesta, înfiorat ca un leu, le deschise șlițurile de la pantaloni și năpustindu-se spre robinetele tuturor, a prins, gîfîind, a seca republica de orice viitor european și democratic.
Stop, Plahotniuc!
Verde pentru Gavrilov!
