În vogă nu mai e nici Ştefan-Vodă,
Mari scribi pe Eminescu nu-l mai văd,
Azi nu mai sunt talentele la modă
Şi arta lumii este de prăpăd.
———————————–
Tot ce e har nimic demult înseamnă,
Eşecul ne sărută zi de zi,
A prins în noi mizeria să cearnă
Şi fără nici un rost de-acum vom fi.
———————————–
Azi surogatele domină lumea,
E-o permanentă jale neamul sclav,
Ceru-i căzut în ierbi, ne cheamă culmea
Şi omenirea e-un cuvînt bolnav,
————————————-
Care aşteaptă multrîvnită, ora,
Să-l ducă în spitalul unui veac,
Să-l vindece, în ciuda tuturora,
De-o moarte cronică, fără de leac.
