În vara anului 2012 v-am invitat să citiţi cartea “Femeia în alb” de Wilkie Collins , cu toate că era o lectură nefinalizată . Este vorba despre un roman . Titlul cartii m-a provocat să o deschid şi să o citesc şi mi-a trezit multe întrebări despre conţinutul acesteia . Fiecare personaj povesteşte cu foarte multă grijă cele întîmplate şi ne conduc spre dezlegarea misterului .
I
ar acum , la o ceaşcă de ceai sau cafea , vă invit să citiţi cîteva gînduri aşternute în această carte .
Pe toate cărările lumii noastre, josnicia şi oroarea merg împreună, mână-n mână. Ironia împrejurărilor nu respectă nici o catastrofă umană.
Se spune că mintea este aceea care guvernează lumea. Însă cine conduce mintea? Trupul.
Unii dintre noi alergăm prin viaţă, alţii hoinărim agale.
Una dintre cele mai rare calităţi intelectuale pe care le poate avea un om este aceea de a şti să-şi pună ideile în ordine. Imens privilegiu!
Ce altceva suntem, decât nişte marionete trase de sfori? O, Soartă atotputernică, rogu-te, trage cu indulgenţă sforile! Fii îndurătoare când ne faci să dansăm pe mica şi mizerabila noastră scenă!
Sper ca v-am entuziasmat cu ajutorul acestor gînduri . Cartea merită să fie citită ! Îmi pare rău că nu este şi al 2-lea volum , nu l-aş rata .
Filed under: Biblioteca mea Tagged: femeia in alb, wilkie collins
