CÎNTEC DE VÎNT

     (Mamei)

De cînd te-ai dus în veşnicie

Am devenit mai întristat,

Îmi vine-n ospeţie vîntul

Şi-mi şterge chipul lăcrimat.

———————————–

A înflorit durerea-n mine

Şi am crescut ca un nebun,

Care bea-nsingurarea lumii

Şi plînge-n plopii din cătun.

———————————–

Cu frunzele se ia la ceartă,

Nu are leac – s-a lămurit

Şi-n orice an cînd moare toamna

E necăjit că n-a murit.

————————————–

De cînd te-ai dus sunt disperare,

Cîntec de vînt, apus de zi,

Ninge în mine cu uitare

Şi nu ştiu dacă vei veni.