CÎNTEC DE VÎNT
(Mamei)
De cînd te-ai dus în veşnicie
Am devenit mai întristat,
Îmi vine-n ospeţie vîntul
Şi-mi şterge chipul lăcrimat.
———————————–
A înflorit durerea-n mine
Şi am crescut ca un nebun,
Care bea-nsingurarea lumii
Şi plînge-n plopii din cătun.
———————————–
Cu frunzele se ia la ceartă,
Nu are leac – s-a lămurit
Şi-n orice an cînd moare toamna
E necăjit că n-a murit.
————————————–
De cînd te-ai dus sunt disperare,
Cîntec de vînt, apus de zi,
Ninge în mine cu uitare
Şi nu ştiu dacă vei veni.