O să ningă, Flaviu, n-ai de ce te teme,

Poruncit-a Domnul ca să ningă iar,

Straie de candoare, timp fără de vreme

Ni s-a dat din cerul înflorit de Har.

 

O să ningă, Flaviu, uite, de-acum ninge,

Şi corăbierii din vecii de sus

Ne aduc vestirea că-n zori se va stinge

Ultima tristeţe şi-o veni Iisus.

 

Ca o vindecare, albă şi senină,

Şi-ale lui cuvinte spuse tuturor

Fulgerând, să facă pârtii de Lumină,

Pe care să treacă-al cerului popor.

 

Şi să ningă, Flaviu, fără contenire,

Şi că-o ninge veşnic nimeni să se mire!

Nimeni dintre oameni, numai un cocor!