Afecţiunile musculoscheletice constituie un grup de afecţiuni ale nervilor, tendoanelor, muşchilor şi structurilor de susţinere, cum ar fi discurile intervertebrale. Ele reprezintă o gamă largă de boli, care variază în severitate de la simptome periodice uşoare la condiţii cronicizate incapacitante. Afecţiunile musculoscheletice au devenit din ce în ce mai frecvente în ultimele decenii. Ele sunt o cauză obişnuită a indisponibilităţii muncitorilor şi a unor pierderi băneşti substanţiale prin compensaţiile de boală acordate acestora şi cheltuielilor medicale. Au fost determinaţi diferiţi factori legaţi de activitatea profesională care predispun la apariţia AMS. În cazul stomatologilor, poziţiile neobişnuite şi forţate ale corpului provoaca dureri de spate, repetitivitatea, dureri de gât şi de umeri, iar factorii psihosociali agravează toate afecţiunile anterioare. O uşoară neuropatie a mâinii a fost raportată de asemenea ca fiind cauzată de expunerea la unelte ce folosesc vibraţii de mare frecvenţă.  Afecţiuni multiple şi severe sunt asociate cu o sănătate proprie percepută la nivel scăzut, iar un nivel perceput ridicat de epuizare este asociat cu concediile medicale. Simptomele cronice impun adesea apelarea la îngrijire medicală. Intervenţiile ergonomice pot avea un impact semnificativ în prevenirea afecţiunilor mâinii şi încheieturii mâinii, dar la investigarea influenţei factorilor de risc asupra sănătăţii musculoscheletice, caracteristicile personale şi psihosociale trebuie luate de asemenea în vedere.

Numeroşi factori au fost identificaţi drept predispunători la boli musculoscheletice  profesionale. La stomatologi, poziţii incomode şi forţate ale corpului cauzează dureri de spate,  repetitivitatea, dureri de gât şi umeri, iar factorii psihosociali accentuează percepţia bolilor.  Folosirea uneltelor cu vibraţii de mare frecvenţă cauzează o uşoară neuropatie a mâinii.

Fiecare membru al echipei stomatologice este predispus durerilor sau afecţiunilor în  zone uşor diferite, în funcţie de sarcina efectuată şi poziţia în raport cu pacientul. De exemplu,  igieniştii şi periodontiştii care stau aşezaţi sunt predispuşi la dureri de gât, umăr şi mână, în  principal datorită posturilor statice, combinate cu mişcări forţate şi repetitive inerente  meseriei. Pe de altă parte, dentiştii generalişti sunt mai susceptibili la dureri lombare şi  cervicale, datorate PSP, dar au mai puţine afecţiuni cauzate de mişcări repetate.

Efectele fiziologice negative ale posturilor  statice aşezate pot fi exacerbate de operaţiile la patru mâini, introduse în anii 1960 ca metodă de diminuare a stresului şi oboselii operatorului, odată cu maximizarea  eficienţei. Deşi menţinerea operatorului în acelaşi loc  era considerată un beneficiu, studiile sugerează ca PSP  contribuie de asemenea durerii operatorului. S-a  constatat ca operatori care lucrau la patru mâini aveau  tendinţa de a lucra mai multe ore fără pauză şi acuzau  frecvenţe mai mari de apariţie a durerilor decât cei care nu practică această metodă. Dentiştii stau de obicei în posturi statice care necesită ca mai mult de 50% din muşchii corpului să se contracte pentru a menţine corpul nemişcat contra gravitaţiei. Forţele statice ce rezultă din aceste posturi sunt mai solicitante decât forţele dinamice. Când corpul uman este supus la PSP în mod repetat, el iniţiază o serie de mecanisme care duc la durere, accidentare sau o boală musculoscheletică ce poate pune capăt carierei. Dezechilibrele musculare,  ischemiile, hipomobilitatea încheieturilor şi degenerarea discurilor spinale sunt doar unele dintre consecinţele fiziologice ale PSP. Tratamentele medicale moderne necesită menţinerea  de către dentişti a multor posturi statice incomode. În timpul tratamentului, totuşi, operatorii trebuie să încerce să menţină o postură neutră, echilibrată. Chiar şi cu cel mai bun echipament ergonomic, operatorii se găsesc adeseori în posturi incomode prelungite. Aceste posturi constau de cele mai multe ori  din aplecări în faţă şi rotaţii laterale repetate ale capului, gâtului şi trunchiului. Cu timpul, muşchii responsabili de rotaţie a corpului pot deveni mai  puternici şi mai scurţi, în timp ce muşchii antagonişti  devin mai slabi şi mai lungi . Muşchii scurtaţi pot  deveni ischemici şi dureroşi, exercitând forţe asimetrice asupra coloanei care pot cauza dezalinierea coloanei vertebrale şi scăderea libertăţii de mişcareîntr-o direcţie şi nu în alta.Majoritatea dentiştilor dreptaci rotesc repetat gâtul spre stânga în timp ce se apleacă spre dreapta pentru a-şi mări vizibilitatea. Dezechilibrele musculare pot de asemenea apărea între muşchii care stabilizează şi cei care mişcă.În stomatologie, de exemplu, munca continuă la nivelul şi sub nivelul ochilor duce la o postură încovoiată. Aceasta poate cauza slăbirea şi elongaţia muşchilor stabilizatori ai omoplaţilor (trapezul inferior şi median, romboidul şi muşchiul serratus anterior). Astfel omoplaţii tind să  se îndepărteze de coloană, ducând la „cocoşare‖.  Pe de altă parte, muşchii anteriori (scalenul,  sternocleidomastoidianul şi pectoralul) devin scurţi şi tensionaţi, trăgând capul în faţă. Ligamentele şi muşchii adoptă treptat această configuraţie, făcând dificilă asumarea posturii corecte. Ciclul dezechilibrului muscular continuă pe măsură ce muşchii scurtaţi devin şi mai scurţi, iar cei slabi devin şi mai slabi. În plus, nervii principali ai braţului se află în spatele unor anumiţi muşchi, fiind direct influenţaţi de presiunea acestora. Postura „cocoşată‖ măreşte forţele exercitate asupra muşchilor superiori ai gâtului (trapezul superior şi levator scapulae) şi discurilor intervertebrale. Această presiune poate cauza ischemie şi dureri ale muşchilor suprasolicitaţi. În interiorul discului intervertebral cervical, presiunea mărită conduce la modificări degenerative, mărind riscul de rănire a discului. Dezechilibrul muscular care tinde să se dezvolte între abdominali şi muşchii lombari este în special problematică pentru dentiştii care lucrează aşezaţi. Aplecarea repetată spre pacient cauzează suprasolicitare extensorilor lombari, în timp ce muschiul abdominal stabilizator (transversus abdominus) tinde să slăbească. De-a lungul lunilor sau anilor, corpul se va adapta posturii incomode cauzată de modificările musculare şi va menţine poziţia de dezechilibru nu numai la locul de muncă, ci şi în timpul liber.

ENG:

Musculoskeletal disorders among dental professionals

The occurrence of musculoskeletal disorders has been cited as a major reason for premature retirement among dentists. A recent study, examining the musculoskeletal disorders among dental hygienists, indicated that the prevalence of pain among dental hygienists is alarmingly high (96 per cent) and indicated that a number of occupational risk factors have been identified.

A systematic review of musculoskeletal disorders among dental professionals9in 2009, indicated that the general prevalence of musculoskeletal pain ranges between 64 and 93 per cent, and the most present regions of pain in dentists have been reported as back (36.3 – 60.1 per cent), and neck (19.8 to 85 per cent). The hand and wrist regions were more common among dental hygienists (60 to 69.5 per cent).

Carpal tunnel syndrome was also found to be highly prevalent among dental hygienists.

What is a musculoskeletal disorder?

Musculoskeletal disorders are conditions that affect nerves, tendons, muscles and supporting structures such as inter-vertebral discs with symptoms ranging from mild periodic pain/discomfort to severe chronic pain/discomfort. These disorders commonly affect the neck, shoulder, back, wrist and hand. The common signs of these disorders are decreased range of motion, deformity, decreased grip strength and loss of muscle function and the common symptoms are pain, numbness, tingling, burning, cramping and stiffness.

 

Contributing factors

There are various factors contributing to musculoskeletal disorders in dentistry, primarily related to work posture, work habits and work place ergonomics. The factors include:

• Forceful hand exertions, including grasping small instruments for prolonged periods and forceful squeezing/release of instruments.

• Repetitive movements of the hand and wrist.

• Fixed or awkward postures of the neck, back and shoulders.

• Lack of upper extremity support during work.

• Abnormal positioning of wrist and hand.

• Improper positioning of the operator in relation to patient and the dentist.

• Poor organisation of instruments.

• Frequent/prolonged use of vibrating tools.

• Unassisted or frequent heavy lifting.

• Inadequate work breaks and lack of rest during work.

• Precision required in dental work.

 

 

Prevention and identification

The key in preventing the musculoskeletal disorders is by identifying risk factors in the work place, identifying symptoms as soon as they are apparent and intervene promptly. The following are the key factors in preventing musculoskeletal disorders:

• Change your behaviour/work habits (e.g. change work hours and take regular breaks).

• Consider ergonomic features when purchasing dental equipment, including patient chair and operator stool.

• Organise work area and modify working conditions to achieve optimal work posture.

• Make sure that you have good access to instruments and ensure good visibility and comfort during work.

• Good working posture.

• Avoid prolonged working hours.

• Increase the opportunity for structured and unstructured breaks (at least once every 30 minutes).

• Stretch every 15 minutes.

• Chair side exercises (e.g. clasp your fingers behind your occiput and slowly extend your upper back and look towards the ceiling).

• General stretching exercises (e.g. stand and extend your arms upward and over head, interlacing fingers with palms turned upward and stretch arms up and slightly back).

• Postural strengthening exercises (e.g. stand against a wall with feet shoulder width apart, press your lower back against wall, place back of elbows, forearms, and wrists against wall and bring arms up and down slowly in a small arc motion while keeping the elbows in contact with the wall).

 

 

Good working posture

The key to good working posture is to adapt to the task being performed.

The following are the basic rules when considering good working posture:

• Avoid forward head, neck and trunk inclination.

• Avoid raised shoulders and abducted arms.

• Avoid twisted and asymmetrical postures and wrist deviation.

• Always keep the joints in the middle range where possible.

• Always keep wrist in neutral position and reduce use of excessive force and highly repetitive movements where possible.

• Provide adequate back support where possible.

• Good workstation design allows good posture and maximum efficiency.

• Always position yourself appropriate to the teeth/jaw operated (use clock positions).

• Always position your patient at an appropriate height.

• Always position yourself in relation to the dentist and the patient appropriately.

• Always follow the principles of four-handed dentistry.

 

 

Ideal operating posture

The following are factors to be considered for an ideal operating posture. Ideally the spine should be positioned in its normal s-shape when seated.

• Patient height/position: The patient’s occiput should be approximately in level with the operator’s elbow. Positioning the patients too high can cause elevation and abduction of shoulders.

• Neck: The neck should be kept as neutral as possible. About 15º to 20º of bending may be allowed. Neck postures above 20º of bending were found to be associated with neck pain.

• Upper back: The position of the upper back depends on the position of the neck. If the neck is excessively bent, the upper back also tends to be flexed and may lead to discomfort and pain.

• Shoulders: Shoulders should be kept in a relaxed position and raised shoulders must be avoided. Raised shoulders have been found to increase upper trapezius muscle activity and may lead to discomfort and pain.8

• Elbows and wrists: Elbows should be positioned at around 100º to 110º of flexion, and the wrists in neutral or slight extension in order to get a good grip of instruments.

• Lower back: The position of the lower back depends on the position of the neck, upper back and seat angle.4An excessively bent neck and upper back tends to slump the lower back and may lead to back pain.The lower back should be positioned in slight lumbar lordosis (inward curving).

• Pelvis and hips: The pelvis, when anteriorly tilted with hips around 110º to 120º (obtuse angle), maintains the normal lumbar lordosis and places the spine in its ideal s-shape (usually seen in standing). To achieve this, the operator’s seat should be anteriorly tilted to around 15º and hips should be at an angle of 110º to 120º.

• Knees: The position of the knee depends on the height of the seat and angle of hips. If the hips are kept in an ideal position, as described above, the knee rests in a comfortable angle similar to hips. The knees should be positioned under the dental chair where possible.

• Feet: The feet should be kept flat on the floor. This allows body weight to be transferred through the legs and reduces active loading of back muscles. When using the foot switch, make sure that part of the feet is supported on the floor.

 

 

Early intervention

There are various factors involved in the development of musculoskeletal disorders in dental professionals, hence the management of these disorders are complex. It is paramount that you identify the risk factors at an earlier stage and intervene promptly to prevent the development of musculoskeletal disorders. Simple chairside exercises , taking regular breaks and avoiding prolonged work hours, are very significant and effective in decreasing the incidence of musculoskeletal disorders.