Știu, în aceste zile s-ar cădea multe colinde, mai ales că pe la noi se colindă frumos - acum, că nu mai e teama că vreo piesă mai tristă sau vreo colindă, vestind despre nașterea lui Iisus, ar putea displăcea vreunui șef, care să te „îngroape”, în ignoranța lui, pentru tot restul vieții... Festivaluri folclorice ținute în săli prestigioase și concerte în aer liber (și RECE!!!) conferă vibrații magice orașului îmbodobit pentru sărbătorile de Crăciun („pe nou”!)... Înfloresc frumos colindele, prevestind primăveri și veri îmbelșugate, în ciuda crizelor de tot felul, și aș vrea să transform, pentru un timp, cel puțin, blogul meu în suport mediatic pentru cât mai multe colinde dar... colindele pe care le cântam în casă în mod obișnuit nu le pot duce până la sfârșit: îmi lipsește vocea mamei... , iar colindele noi, auzite în aceste zile le-am pus deja pe pagina mea de pe Facebook și n-aș vrea să le repet... Aș repeta doar colindul lui Tudor Gheorghe, cel care ne amintește de jertfa martirilor regimului comunist...