Obișnuim să privim prin geamurile microbuzelor de care ne-am saturat și pe care le urîm din tot sufletul... citim panourile publicitare fără să vrem, memoram locuri, același traseu și rareori ne uitam cum se numește soferul ce ne-a dus prin oras cu microbuzul obosit și el de noi... Puțini își mai amintesc de un simplu mulțumesc rostit cu stimă șoferului, cînd coboară la stație.
 La știri se spune că Chișinaul e sub zăpada, iar autoritățile nu fac față, se vor aplica amenzi pentru veșnicile parcări neregulamentare(de parca in Chisinau poti parca regulamentar)... La știri se mai spune că în Republica noastră cresc copii proști, dar nu se spune ca mulți din viitorii profesori sunt anume acești elevi incapabili... cu toate acestea, avem și noi drumul nostru ca țară!
 Îmi iubesc Țara, chiar dacă se măresc salariile judecatorilor și nu a profesorilor... e trist, dar e adevărat! În curînd nu vor mai fi scoli la sate, dar vom avea autobuze școlare cumpărate cu bani grei, însă defecte încă din prima lună de invățămînt. E mai bine să ne CĂTĂIM cu autobuze galbene și COMODE, decît să ne creștem copiii deștepți. Mă întreb: oare știe vre-un copil din clasa a 9-a ce inseamnă programare în pascal?
Îmi iubesc țara, chiar dacă minoritățile naționale aici nu sunt tolerate, eu zic ca e o lacună în educația acestui popopr în ceea ce privește respectarea semenilor tăi. De ce ne consideram români si vorbim cu accent rusesc? Trebuie să-ți respecți istoria (ești roman) dar acceptă realitatea și nu judeca pe oamenii care sunt niște victime ale istoriei. Nu e corect să strigi în gura mare ca îi urăști pe ruși, e corect să vorbești tu o limbă corectă și să cultivi în semenii tăi dragostea față de limba pe care și tu o iubești... Rușii ne urăsc pentru că nu pot face studii normale în țara noastră și le impunem o limba pe care nici noi pîna la urma nu știm cum s-o numim- romana sau moldoveneasca... E trist... e foarte trist!
Am fost zilele trecute în sat, la nord. Din coincidență am fost martor la deschidera unei scrisori cu felicitari cu ocazia sărbătorilor de iarnă de la o casă cu o oarecare orientație religioasă(nu-mi amintesc care). De la această scrisoare s-a desprins o istorie precum ca o fetiță din sat, care provenea dintr-o familie tipic moldovenească, unde părinții nu aveau bani cu ce să-ți trimită fata la învățat, a fost ajutată de această casă religioasă să-și lumineze sufletul și să-i contureze un  drum frumos în viață. În republica Moldova, majoritatea cetațenilor sunt de orientare religioasă ortodoxă. La fiecare pas stă POPA și strînge bani pentru biserică și slujbe. Care mai popi și care nu prea, dar se strîng bani. Înfloresc Bisericile, înfloresc popii cu mașini și case frumoase, dar nu se aude de ajutoare deloc... Da! Suntem necredinciosi, pentru că ne pleacă părinții peste hotare, pentru că suntem crescuți pe la rude și ne pierdem speranța că vom avea cîndva succes. Plîngem și ne descurcăm cum putem dacă părinții sunt alcoolici și suportăm înjosirile de la școală, de la grădiniță, pentru ca nu suntem ca ceilalti...  Suntem condamnați și neajutorați, iar lumină nu se vede în bezna minții noastre, pentru că ne înșeală toți. N-o sa trăim mai bine, băutura e un amar de care nu prea scapă lumea ci se cam îneacă acolo toți.
Întrebarea mea este: de ce Biserica Ortodoxă nu plătește contractele la universități pentru copiii capabili care provin din familii vulnerabile? De ce nu se construiesc școli pentru ca sa-i ajute pe sărmanii copii să invete și să poate măcar să citească biblia care ne-ar lumina mintile amorțite de duhoarea spirtului?
Domnule Președinte, Judecătorii oricum vor lua mită dacă va fi nevoie și nu vom ajunge la mari realizări dacă în universități nu prea se face carte. Totul e o afacere, se fac bani, care curg în buzunarele cuiva! Tara noastră, pe care o iubim, este călcată în picioare de puțini deștepți, iar tragedia este ca mulțimea proștilor se inmulțește...
Azi e Crăciunul, aș vrea să fie și părinții mei acum acasă, dar nu-s. Azi încă nu am plîns, dar mă doare. Acasă e frumos acum, avem euroreparație și suntem în rînd cu lumea, dar nu-i avem pe părinți alături. Știți cîți copii si adolescenți mai sunt ca mine? Totuși era mai frumos atunci, cînd mama avea de lucru și ne ajungea puținul ca să supraviețuim frumos și fericiți... De Crăciun eu aș vrea să fie toți oamenii din lume mai buni! Și dacă tot veni vorba de oameni buni, Exprim o mulțumire sinceră,  Domnule Chirtoacă pentru acest Chișinău! (Nu e perfect, dar e mai bun!)