Săptămînal sunt telefonat de un pretor de sector din municipiul Chișinău.
Mă invită, în calitate de membru al…PLDM-ului ce nu-s, la diferite secții de votare, unde se va discuta despre campania electorală din…2014.
“Dar suntem abia în 2012!” încerc să-l conving ca să mă lase în pace.
„Nuuuuuuu, Dvs poate că și sunteți, dar noi, pldm-iștii, din 2009 suntem în 2014 pe toate fronturile”, trîmbițează pretorul, căruia îi promit că pentru PLDM și Filat sunt gata să-mi dau și sufletul numai ca ei să (mă)guverneze în veci.
E ora 9.47. Pretorul parcă ar trebui să fie în serviciul cetățeanului de orice culoare…politică.
Parcă ar trebui și nu e.
Pretorul, care e unul din cei mai bogați oameni din Primărie.
Pretorul, despre care s-a scris atît de mult.
Pretorul, care de teama dosarelor penale ce le avea, a luat într-o zi și s-a înscris benevol în PLDM.
Și fericirea l-a cuprins din nou.
Și el, de grija dînsei, s-a țăcănit și-a început să confunde programul de lucru la Pretură cu timpul lui liber la PLDM.
Și doar Chirtoacă nu știa nimic…
