Nu știam câți ani avea sau unde studia, o vedeam cum este, cu ochii mari, căprui, sprincenele arcuite, care-mi aduceau aminte de un articol ce spunea că asemenea fetițe au o fantenie sexuală foarte vie. Mă intriga. Era îmbrăcată foarte pestriț, cu un fulăraș multicolor și o scurtă sură, de iarnă, in blugi nici largi nici strâmți, de culoare neagră. Purta încălțări cu talpă de carton, aduse de peste mări și țări… nu mai țin minte cum se numesc. Nu cred că strângea cozi de băieți cu veșmintele-i, dar privirea avea ceva interesant, un fel de tristețe amestecată cu vis. Tot stând de vorbă, înghețăm încetișor și mă prindeam că sunt tot mai aproape de ea, sau poate o trag mai aproape… începeam a simți o tensiune între noi, căreia nu avea să-i mai rezistăm dacă o lăsam să crească. Mi-a plăcut atitudinea ei:
“Da sărută-mă odată!”