O invitaţie făcută pe neprins de veste m-a făcut să îmi schimb agenda pentru seara de ieri. Două telefoane care restabileau o întâlnire pentru o altă zi, un mail care nu mai putea să aştepte, gura de ceai care a mai rămas în ceaşcă şi da, ….trebuie să o sun pe mama!
E şase seară fără un sfert, mama deja a urcat în maşină…mergem spre eveniment, i-am promis că va fi surpriză aşa că nu ştie exact unde mergem… A tot încercat să mă descoase, dar sunt călită deja, aşa că nu mă prind prea repede.
Sala de Aur, pentru prima dată sunt aici, frumos… un fel de majordom ne întâmpină, ne întinde un bol din care trebuia să alegem bileţele cu cifre pe ele…
Urcăm la etaj, mama a reuşit să observe nişte decoraţiuni interesante pe pereţi….eu nimic decât fetele din hol care savurau ceai conversând frumos despre ce avea să se întâmple.
Multe fete, frumoase toate îl aşteptau pe el, cel care le adunase acolo pentru o discuţie caldă despre fericire şi televiziune, cărţi şi familie, prieteni buni şi carenţe, despre oameni de calibru şi coţofene cu aere de vedetă.
El e Dan Negru!
Da, da … ală de la Trupa de Şoc alături de care am crescut în copilărie…
Frumos, oarecum fâstâcit de atâţia ochi mari care îl sfredeleau din nasture în nasture, articulând împreună cu el fiecare cuvinţel rostit.
Evident mama era fericită că îl vedea în carne şi oase, şi mai ales la doar doi paşi distanţă. Îmi tot şoptea întrebări pe care ar fi trebui să i le adresez şi pe care le uitam în secunda imediat următoare pentru că el, Negru te face albă de ascultare, te prinde, te joacă printre cuvintele lui şi te pierde uşor în toate poveştile pe car ele deapănă.
Dacă la începutul serii aveam impresia că e un aventurier, un prezentator din ală clovn, neserios şi piperat, atunci să ştiţi că mi-am schimbat părerea cam după 30 minute de ascultare euforică.
Cu o pieptănătură haioasă şi o ţinută senină, chipul lui Dan debordează inteligenţă nativă întreţinută de o sumedenie de lecturi bune, paşnic în priviri şi oarecum ponderat în maniere şi gesticulări, mi-a părut mai serios decât credeam.
Am aflat despre el că e îndrăgostit până peste urechi de doi ursuleţi mici care seara îl aşteaptă acasă şi că ei sunt unicii care îl manipulează pe bune, trăieşte alături de un stomatolog pe nume Codruţa, a făcut drept pentru că a vrut mama, iar la final televiziune pentru că a vrut el, e zgârcit, dar eu nu cred asta, e amic cu Florin Piersic şi Corneliu Vadim Tudor (care a şi vorbit la telefon cu noi!) cel mai bun prieten este câinele lui şi l-a citat cu multă pasiune pe Brâncuşi, spunând: „Cu penele altuia poţi să te împodobeşti, dar niciodată să zbori”…
Toate fetele au ieşit zâmbind, unele visând să îl revadă, altele să facă poze cu el, altele să ajungă în televiziune… Eu, am ieşit încântată de un om deştept, un bărbat care face din lectură un exerciţiu al profesionalismului, care ştie că blondele pot fi deştepte şi care crede cu tărie că adevărata educaţie se face doar în familie şi nu la televizor…
Clubul Nostru mi-a încălzit sufletul…
