Ieri, la 18.00 am fost invitat la un banchet desăvîrșit în Palatul Republicii lor.

A LDPM-iștilor.

Dl Filat i-a felicitat pe toți cu “măreața dată istorică înscrisă cu  roșu în  analele cetățenilor noștri”.

Madam Palihovici, la braț cu un Țap, a dat mîna cu  invitații  și s-a așezat cu…fața nevăzută a ei spre înaltul prezidiu.

Maestrul în Literatură Deliu a dat citirii poemul magistral „LDPM este izbînda  lumii” și a întins brațul drept, nu se știe de ce, spre Filat și Balan.

Ultimul a cîntat apoi  fără  acompaniament„Imnul celor 100 tone de grîu dispărute din ajutorul umanitar acordat de România și Ucraina”, înecîndu-se pînă la urmă cu un refren.

Sala turba  în extaz.

Sala murea…de plăcere.

Agachi striga: „Bis, Balane!Bis!”

Cimbrucciuc și Pleșca îl susțineau în freamăt continuu.

Madama Ciobanu plîngea de emoție.

Lacrimile ei brusc invadaseră întreg Palatul Republicii lor, reușind să  blocheze  pînă și intrarea în sediul Partidului Liberal, vecin cu LDPM-ul.

Un cor emerit de lacrimi era compus din Mocanu, Lucinscki, Zaporojan, Hotineanu, Juravski, Ioniță, Furdui, Focșa, Olaru, Ionaș, Dimitriu, Vlah, Știrbate, Vacarciuc, Nasu, Chiorescu, Frumosu, Apostolachi, Grișciuk, Bodiu, Balițki, Buimakoff, Maya Sîrbu  și…LuLeancă.

Lipsea doar deputatul Ghilețchi și ceilalți miniștri ldpm-iști.

La pupitrul dirijoral era nimeni altul decît artistul popoarelor, laureatul Premiului de Stat al URSS, cavalerul Ordinului Lenin,  tot el  și  Erou al Muncii Capitaliste, magnificul Leriu Streleț.

Sala delira!

Muzica și votca “Prezident Filat” urcau etaj cu etaj, mai dihai ca ascensorul, spre acoperișele descoperite  ale cugetelor ldpm-iștilor voștri.

Corul intona „Adagio” de  Albinoni, dar sala dansa de sărea parchetul în aer și fermoarele de la fustele, rochiile  și pantalonii tuturor.

Era un dezmăț liberal și democrat incredibil.

Corul murmura „Recviem” de Mozart, dar invitații  veseli țopăiau ca-ntr-o  horă a bucuriei universale, strigînd: „Amar la președinte! Amar la Filat! La Filat!”

Însă  acesta era dus cu sorcova pînă la ProTV și nu avea cum să-i audă.

Partea a doua a banchetului a fost rezervată Maestrului în Muzică Ciobanu, care trebuia  să-l  și acompanieze la pian pe tenorul  cu renume mai mult decît mondial Luciano… Botmalay.

Numai că după întîiul acord în sala Palatului Republicii lor nu mai avea cine să-i aplaude.

Sub mesele devastate de însetații de …glorie ai semiMoldovei dormeau îmbrățișați toți oștenii lui Filat, despuiați de liberalism și visînd  de pe-acum la banchetul de 10 ani ai LDPM-ului!

Și numai Voronin cu Taisia Mihailovna nu dormeau!