Salutare frumoasa mea!Cea pe care de atât de foarte mult nu te-am mai văzut! Ce mai faci? Pe unde plecată ai mai fost? Aproape nu mai erai de găsit… știi, mi se face și mie dor… iar pe tine te tot fură toate cele toutes sortes, activități mici, dar multe, care se slăvesc prin apetitul lor nebun, ne mănâncă timpul, ne termină zilele înainte să înțelegem că le-am avut și erau ale noastre…
Îmi amintesc astăzi ce ceasul care număra minutele prea repede cândva și îmi dau seama că era un ceas foarte milostiv… deși zbura timpul era infinit mai lent decât a ajuns să fie. Așa se face straniu și suspect că fiecare următoare zi nu e tocmai trăită, nu e savurată ca pe vremuri, acum zilele au viața lor și trec fudule pe lângă noi, privindu-ne aproape cu dispreț…
Ce să-ți zic… grăbește-te să reușești a simți, a trăi, a savura căldura sau frigul fiecărei clipe, pentru că tot mai departe, vor trece tot mai repede, într-o continuă accelerație… nu ne rămâne decât să zburăm prin viață!
