———————————
Unic act…nesexual, evident———————————
El—La ce bun meditezi? Eu–Știu că Pilat mi-i amic de azi, după prînz, Se cere la o întîlnire, Dar nu vrea să vină din partea lui inițiativa, e prea orgolios. El—–Da? Pilat vrea o întîlnire cu tine? Eu—Mi s-a cerut să spun dacă accept o reconciliere… Cred că nu, Deși creștineste ar trebui să zic: da! Iată de ce meditez… El—Aha, Te vînează Pilat! EU—-Ce să fac? El—-Vrea să te întorci înapoi? Eu—-Mi s-a spus că vrea o reconciliere. Ce o mai fi? Vreo capcană, precis. El—-Serios? Nu glumești? Eu—De glume îmi arde mie acum? El—-Și Dumnezeu? Ce faci cu el? Eu—-De aia, fiindcă nu-s trădător de meserie, zic :Nu! El—-Corect! Eu—Le-am transmis că mă mai gîndesc. Le-am zis că la momentul decisiv vor afla. La Sfîntul Așteaptă! Ei prin asta cred că au dorit sa-i aplice o lovitură lui Dumnezeu… El—Ți-au propus și bani? Eu—După N., voiau să mai pună mîna pe cineva din bloggeri. Indirect au vorovit și despre bani, deși nu sunt o problemă pentru ei, n-am abordat tema, am fost luat prin surprindere si eu nu pot trăda, asta e. Pîna nu sunt eu însumi trădat!!! Corect am procedatsau ne-prag-ma-tic? El—-Tu știi că el este homo? Eu—-Tu mă pui să scriu despre homo, da’ aici e “boriba za polnuiu vlasti”, e luptă acerbă pentru puterea absolută, înțelegi? “Vremea=denghi”, mi-au spus la despărțire Ingrații ce-s ei, Umblă cu capcane, Cu avane șiretlicuri, Vor să mă “podvidească” în ochii lui Dumnezeu. El—–DA! Eu—Credeau că sunt naiv și voi cădea în laț! El—Vezi să nu cazi în capcane… Eu—Mă invitau insistent la restaurantul proBastion. Al cui e? El—Al lui Bodiu! Eu—AAAAAAAAAAAAAAAAAA… El—Bagă un pamflet, Ca sa vadă lumea că ești în continuare vînat! Eu—Acolo cred că au microfoane instalate, I-am priceput, Chipurile le era frig… El—Da, acolo au tehnică specială… Eu—Să nu discutăm afară, Au zis, I-am lăsat cu buza umflată, Le-am zis că mă grăbesc Și că am să-i caut eu dacă ceva cumva cîndva undeva… Nu le-a plăcut categoric răspunsul meu, Au rămas nesatisfăcuți… El—Dacă intrai cu ei în discuții te filmau Și îi trimiteau CASETA lui Dumnezeu. Eu—Așa îi racolează ei pe bloggeri ? La proBastion? El—Sigur. Bastion se numește. Eu—Azi era să fie sfîrșitul meu, Sunt cinici, Prima dată i-am văzut în viață, Niște anonimi La cravată Și cu geantă-diplomat, Ținută impunătoare, Uite-așa, va trebui să scriu despre asta… Să faci ca mine, cititorule, să nu te vinzi pe-o garsonieră, Nici pe-o casă măcar, Eu cred ca bloggerul N. de joia trecută a fost în cercetare… El—Sigur, Fii atent, Nu te lăsa provocat. Eu(tremurînd de frică)—La ce să mă mai aștept de la ei? Ce? Pot să mă “ubirească”? El——–Ei da, Fii serios, Nu face nimeni așa ceva în Moldova, Dumnezeu e puternic, Nu riscă nimeni, Tu să fii corect… Eu—UFFFF, măcar bine că am scăpat de ei, după ce mi-au propus kgb-iștii colaborare în 1989, asta e a doua tentativă de acest fel… El—– Să nu le dai motive Și totul va fi ok. EU—-…O tentativă, pe care, ca și pe prima, am refuzat-o. Poate nu mai scriu despre asta? El—-Scrie numaidecît, Dumnezeu o să aprecieze Că nu l-ai vîndut. ———————————————————————– Eu—–Și am scris. Și ce-o fi—-să nu mai fie!!! (Brusc se stinge lumina. Și o salvă de tun mi-a spulberat…cititorul. Aplauze nemărginite)
