ZIUA A CINCISPREZECEA

III.

Să-l atacăm pe Eminescu! să-l lovim cumplit,

din toate părţile şi deodată,

fiindcă el, o! tocmai el, are prea multe păcate,

î‘n pas cu moda legiferată de lichele

să aşezăm în ordine de-atac

cohortele şi tunurile,

hai, legiune-a scribilor ce vă schimbaţi stăpînii

precum mănuşile (ce fericire e pe capul ţării

că voi aţi învăţat să scrieţi!),

loviţi-l fără îndurare,

fiindcă el nu a avut decît

un singur stăpîn – adevărul

şi voi, cei care vă bîlbîiţi cu gura strîmbă

înaintea oricărui lucru de neînţeles,

loviţi-l pe Eminescu – el a ştiut

să-mblînzească miracolul,

găgăuţi şi guşaţi, stăpîni ai clipei

(fiindcă în guşa voastră istoria face bube),

acuzaţi-l pe Eminescu,

răstigniţi-l iar şi iar pe crucea istoriei,

trişori şi farsori,

amatori de şmecherii şi şuşanele,

atacaţi-l pe Eminescu

fiindcă-i incomod şi coboară la voi

să vă însemne cu fierul ars în foc

şi voi, limbuţi consumatori de limbă,

loviţi-l pe Eminescu, fiindcă el

îi ia în seamă doar pe cei ce-au scris o

limbă ca un fagure de miere.

Dacă şi astăzi plutim în hău, fără de

nume,

deşi ni se cunoaşte numele,

să-l atacăm pe Eminescu, pentru că al

său nume o să-l poarte secolii din gură-n gură,

dacă iubitele noastre

ne spun vorbe de dragoste cu cuvintele lui,

să-l atacăm pe Eminescu –

el a iubit şi pentru cei care nu pot iubi,

dacă ne apropiem de vîrsta ciorilor

şi n-am lăsat nicio urmă în timp,

să-l lovim pe Eminescu,

fiindcă el a murit mult prea devreme,

deşi nu credea să-nveţe a muri vreodată.

Acum, cînd toate-s aşezate la locurile lor

şi prosperitatea face răni la tălpi

de-atîta plimbare prin casele noastre,

cînd suntem dincolo de bine şi mult prea dincolo de rău,

plini de fericire ca broasca de păr

şi nu mai avem ce face

pe faţa pămîntului puhav ca praful de puşcă,

să-l atacăm pe Eminescu,

fiindcă el ne-a dat cheia de boltă

a edificiului pe care noi nu l-am zidit.

Şi dacă suntem străini în lumea lui necuprins de aproape,

să-l atacăm pe Eminescu cu laude de neînţeles

pentru a nu mai lăsa copiii să vină la el.

Dar mai ales să-l lovim crunt,

fiindcă el

a revelat natura sacră

a fiecăruia dintre noi,

cei încorsetaţi de lucruri mărunte.

Să-l răstignim pe Eminescu

fiindcă este divin.

—————————————

Ați citit un Poem de Valeriu MATEI.

Un Poet este cel mai eficace apărat de cărțile sale.

Și ele îi vin întru ajutor.

Vom reveni.