Azi frunzele aproape s-au scuturat, azi aproape că toamna s-a teminat… azi cineva adună amintirile verii, le privește cu nostalgie și se scutură de praful vremii… azi cineva aleargă și nu vede lipsa soarelui pe cer, nu observă nici norii denși, nici durerea din inimă…Azi cineva nu ia micul dejun pentru că s-a culcat prea târziu sau deja devreme și nu voia nici în ruptul capului să pornească într-o ”nouă” zi, xerox al zilei de ieri. Cineva aleargă să-și agațe lanțurile angajamentelor pentru a cerși posibilitatea de a exista de rând cu ceilalți. Astăzi trăiește din artificialități și iluzii, se droghează cu false aevăruri și pășește pe înșelătoare cărări.
Astăzi cineva deschide ochii, privește casa rece sau caldă, sau pustie sau poate plină de amintiri, se ridică încet, legănându-se liniștit, înghițind durerea sufletului și a trupului. Își dechise ușile inimii și salută soarele deși nu-l vede și pornește cu pași mărunți în ziua tristă. E sur în jur deși încă mai e cald în suflet, încă mai e colorat, încă mai sunt vise și speranțe deși nu le mai vede împlinite prin sine.
Astăzi, în ziua rece si tristă de sfărșit de toamnă, cineva a deschis ochii, a sărit din așternut plin de energie, porniri și dorințe. Astăzi cineva nu se mai gândește doar la sine, ci vrea să aducă soare și zâmbet în viața celor ce nu-l văd. Astăzi cineva nu se grăbește nicăieri deși va reuși pretutindeni.
Astăzi e prezentul etern care picură, curge sau e furat. Astăzi trăim toate regretele, bucuriile, speranțele, visele, liniștea și neliniștea, pe toate deodată sau pe rând sau poate deloc, rămânând pustii și goi. Astăzi, cine ești tu?
