Putem deveni uneori, putem redeveni… ne putem transforma în sori sau stele sau în lumina vieții grele. Uneori, fără de veste, printr-un gest sau printr-o mișcare, putem stârni emoții care, îi alungă somnul dulce și o cheamă la visare…Uneori imagina nu ne putem cât de importante pot fi vorbele, mișcările, faptele, pornirile, nu putem ști uneori că o privire îi poate spune de zeci de ori mai mult decât toate destăinuirile omenirii. Înțelegem uneori decât mult prea târziu suntem lumina ochilor pentru cineva.
Jucăm cuvintele pentru că-s ușoare, aruncăm vorbele pentru ca-s lipsite de valoare, iar ele dor, ele omor, înțeapă și taie fără să ne gândim, fără să știm fără să vrem să știm… ce bine-ar fi sa dedicăm o secundă, să ne citim gândurile înainte de a le expune, pentru a nu răpune… speranțe încă vii, vise și trăiri…
