Astăzi ți-am dăruit aste flori, care au păstrat cu grijă lumina soarelui de vară, azi te-am bucurat cu frumusețea lor ce-au adunat-o în fiecare zi, am vrut să-ți revăd zâmbetul și azi…Azi… pentru că mâine posibil să nu mai fie, posibil mâine să fie doar întristarea că mor florile…Te-am sărutat astăzi să-mi potolesc dorul ce-mi frige buzele, că mâine s-ar putea să fie arse și nu-i mai fi dormică de sărutările mele. Îți zâmbesc azi pentru că sunt optimist și pentru că loviturile vieții încă nu m-au desfigurat. Îți zâmbesc să te molipsesc…
Ți-am dăruit astăzi flori… ai sărit de bucurie și-am văzut scânteia din ochii tăi, am văzut bucuria autentică ce nu se vinde, am văzut frumusețea sufletului tău infinit de tânăr, de dornic și visător…
Te dezmierd astăzi să torci de bucuria vieții, îți șoptesc lumi de puf și-ți desenez melodii de miere. Sorbim astăzi nectarul vieții pentru că mâine… mâine voi veni la fel ca astazi chiar dacă nu va mai fi mâine…
