Tu știi că ești puternic? Tu încerci măcar să concepi faptul că ești puternic? Tu te-ai întrebat vre-o dată de ce e atât de strâșnică viața? Te-ai întrebat vre-o dată de ce atunci când cazi ești călcat în picioare? Te-ai trezit vre-o dată de la durerea loviturilor crucișătoare pe care ți le dăruiește viața? Tu măcar înțelegi??? Tu simți că DOARE! TU simți că ARDE! TU simți și SUFERI și te frămânți, nu poți să adormi și nici să te trezești nu poți! TU ȘTII că oricât de puternic vei fi, viața te va lovi mai tare decât poți înfrunta și vei cădea în genunchi și te va bate până-ți va-ngropa fața-n țărână! Și apoi vor veni și „aliații” care te vor călca în picioare să nu mai ai suflare.
Da, TU, care știi asta, RESPIRI, TU, care nu uiți gustul durerii și al pelinului pentru nici o clipă, TU trăiești și te ridici și te scuturi de tărână și de sânge pentru că TU ești puternic peste limite, puternic până la inimaginabil! Nu contează cât vei fi lovit, vei fi lovit la nesfărșit, dar vei ieși în vânt și ploaie; în singurătate nu vei arăta cu degetul spre nimeni, pentru că nu e nimeni de vină că nu ești cine ți-ai dorit să fii. Doar lașii arată cu degetul și se ascund în umbre, TU EȘTI MAI BUN!
Da, tu ești în iad, dar iadul e tot al tău! Pentru că cei slabi nu contează, pentru că cei lași nu merită loviturile vieții, pentru că ei mor la adierea vântului, pentru că TU ești mai puternic decât orice pierdere, decât orice cădere! Ești singur în drumul tău spre lumină pentru că POȚI, pentru că să nu fi putut nu ai fi pornit!
Pentru că doar TU, cel care ești gata să-și dea viața pentru lumină – o vei vedea!
