Da tu știai că te-ai născut foarte special sau foarte specială? Chiar dacă părinții nu ți-au spus-o vreodată, tu nu ești ca ceilalți! Chiar dacă din primele zile de școală ai fost supus procesului continuu de nivelare socială și de egalizare cu ceilalți, tu nu poți fi ca ceilalți, pentru că ai fost zămislit / zămislită să faci ceia ce nimeni nu poate, pentru că ești nemaipomenit de special și specială!Iar de nu crezi, încearcă să cauți mai atent, poate oamenii din viața ta nu vor să te lase să afli asta? Ne sunt pretutindeni impuse norme și restricții, catalogări și discriminări, orice ieșire din comun e persecutată deschis sau camuflat, orice încercare de afirmare e brutal întâmpinată cu „NU”. Dacă e să privești în jur, toate regulile și restricțiile sunt impuse de omeni puțini cu sufletul și mintea, marginalizați și inapți de a concepe noul, impotenți de a genera idei. Egalizarea e unicul mijloc pentru a supraviețui pentru cei ce nu pot crea, ce nu pot avea o părere sau o inițiativă „de producție authtonă” și nu una furată de la vecin.
Deschide ochii, refuză două sau trei invitații de a testa ficatul și plămânii, rămâi la o discuție între patru ochi cu sine. I-ați un interviu! Întreabă-te ce vreai, oare chiar nu poți avea ideile tale, oare chiar e atât de necesar să mergi după ceilalți, să le urmezi pașii, să le simulezi mișcările și îmbrăcările, să renunți la ce ți-a fost plăcut pentru a fi plăcut altora, pentru a te integra într-un grup nivelat?
Ai ajuns să știi ce manincă și ce visează „prietenii” dar nu ai idee ce vreai tu! Ai ajuns să știi mai multe despre străini fără să fi încercat măcar să-ți găsești propriile limite! Rămâi singur o zi să vezi cât de pustiu / pustie ai ajuns să fii, încearcă măcar o zi fără oameni să o trăiești, fără internet, fără televiziune, fără oricare altă ucigătorie de idei personale. Vei descoperi… iar de vei fi norocos sau norocoasă poate vei găsi adevăraul răspun la unica întrebare importantă pentru fiecare: cine sunt eu? Acum, mâine, și tot restul vieții… nu cine te vor părinții, profesorii, colegii, antrenorii, prietenii, dușmanii, amanții sau amantele, soții sau soțiile… cine te vreai tu, nu ce, dar cine?!
Nu te chem să ieși din pepeni, te chem doar să gândești liber! Nu te îndemn să fii criminal, te indemn să nu mai tremuri în fața pseudoregulilor! Nu vreau să răstorni lumea, vreau să visezi, apoi să deschizi ochii, să-i ignori pe toți ce-ți vor râde în față și să pășești spre visele TALE!
