Am zărit-o azi în mulțime. Ea e tânără, are ochii plini de viață și sufletul stins. Ea vede ziua de mâine deși viitorul îi rămâne a fi un mister cuprins de cețuri grele prin care nici cel mai puternic optimism nu poate străbate. Trăiește fără speranța că într-o zi ar putea fi soare. Dimineața, când se privește în oglindă, vede o ființă zdrențuroasă, sură, lipsită de viață. Își tot zice de fiecare dată că e un nimeni și că probabil fericirea pământească nu e pentru ea. Ea, e mică, e urâțică, total neatractivă, nu poate fi observată de nimeni, nu poate fi demnă de un semn de atenție. Afecțiune – a uitat nu doar sentimentul ci și noțiunea. Așa începe fiecare zi, aplecându-și ochii să nu-i vadă nimeni, să nu supere pe nimeni.
Are ”alături” omul perfect care a uitat aproape cu desăvârșire de existența ei, pentru a se cufunda în idei ”mărețe” și activități personale din care a exclus-o cu desăvârșire. Îi dăruiește arareori un sărut fugar, în silă parcă, după care purcede spre interogatoriul de rutină. Nu-și imaginează s-o vadă independentă fizic, ditamai spiritual. O ține din scurt și are grijă să nu-și facă priteni care i-ar putea deschide ochii. Nu-i oferă mai nimic, nu vede nici un viitor, o ține doar în preajmă în frica-i de singurătate, înebunit de gelozie și posesivitate. Nu-și vede viața fără ea deși nu vede c-o omoară. E neputincios în fața singurătății care a creat-o, în care a incarcerat-o…
Ea nu știe că are ochii plini de viață, ea nu știe că sufletul râvnește să trăiescă, ea nu știe că e colorat cerul și curcubeul, ea nu știe că poate zâmbi, ea a uitat cu desăvârșire că poate simți… ea nu-și poate imagina că întoarce priviri, ea nu crede că inimi sar din piept, nu știe că poate fi dorită…
Tu, care citești acum aceste rânduri, nu te indoi nici pe o clipă de frumusețea ta, tu, cea care s-a-ntâmplat să te regăsești în aceste rânduri, să știi că ești plină de culoare, nu mai asculta de vocea pesimistă ce nu te lasă ochii să-i deschizi, să știi că fericirea te va găsi, doar să te lași găsită, să nu-ți mai fie frică, să nu mai fii neîncrezătoare, tu ești cea care vorbește, tu ești cea care iubește și iubită vei fi! Deschide perdelele sufletului și lasă-l să se bucure de soarele vieții. Nu mai asculta de amenințări ieftine, nu mai răspunde la întrebări stupide, decide cum îți spune inima pentru că tu ești cea care aduce fiori și zâmbet și frumusețe și speranță și iubire!
