Un subiect poate prea controversat, avînd în vedere simplitatea acestuia.
Are dragostea ceva în comun cu sexul? Nu. Poate dragostea exista fără sex, iar sexul fără dragoste? Da.
Şi asta e tot. Pentru a menţine o relaţie în care există dragoste, sexul nu e un must. Este alegerea ta, dacă simţi că eşti gata să te dăruieşti trup, şi mai ales suflet, unei persoane. Dragostea e ceva special, e ceva de ordin spiritual, e un univers aparte, cu mulţi mulţi dahuia fluturi. Iar legătura fizică nu e una dintre priorităţile acesteia, dragostea e în suflet, nu în inimă. Pentru că sufletul e astral iar inima e fizică.
Pe de altă parte sexul nu e nimic altceva decît hormoni şi excitaţie, lucru pe care-l găseşti la orice colţ de stradă. Sexul se vinde, şi se vinde bine şi la preţ mare. Nu ai voie de multă minte sau meditaţie pentru unul bun, e nevoie doar de un pic de experienţă şi un partener bun. Găseşti sex oriunde, poţi să ai cîte 3 ONS-uri (google it.) pe zi, dacă asta te face fericit. Legătură morală? 0. E vorba doar despre 2 corpuri fără haine care se suprapun în cele mai ciudate moduri cu un singur scop: plăcere carnală nebunească. Asta-i toată magia.
Însă în cazurile în care acestea două se suprapun, ce pot să spun, eşti un om fericit. Preferinţele sunt vaste, unii preferă parteneri de o noapte pe care să nu-i mai întîlnească după asta, alţii liubiat năjnosti, un partener stabil + o cafea dulce de dimineaţă.
Dar ideea generală din toată chestia asta este a NU se confunda dragostea cu sexul, care sunt 2 lucruri total diferite, din două lumi diferite. E alegerea fiecăruia dintre noi, de a le combina sau separa în aşa fel încît să ajungem pînă la urmă să fim fericiţi.
