Cu alte cuvinte sau mai clar, frustrarea apare atunci cînd un obstacol exterior, un eveniment sau o persoană ne împiedică să ne atingem scopurile.
Urmăresc de ceva timp, felul în care se manifestă oamenii frustrați, asta-i jalnic.
- încercă să învinuiască pe toți și toate;
- să aducă exemple frustrante în toate situațiile care măcar tangențial ar putea avea legătură cu subiectul;
- ponegresc organizațiile, oamenii care nu i-au lăsat să-și atingă scopul;
- se îngîmfează (de parcă asta i-ar ajuta);
- și-și poartă frustrarea pe drum, lăudîndu-se la stînga și la dreapta, arătând la toți cît de frustrat(ă) este.
Așa niște sugestii mediocre:
- tu singur te faci vinovat de ce se întîmplă cu tine;
- dacă nu ți-ai atins scopul, păi nimeni, absolut nimeni nu-i responsabil, doar tu care nu ai lucrat îndeajuns, nu ai dorit îndeajuns;
- fii diplomat și arată că poți mai multe;
- clarifică tacticos nemulțumirele care apar, cere feedback, concretizează;
- demonstrează proactivitate și abține-te de la comentarii răutăcioase (binele pentru toți e diferit);
- și hai nu-ți manifesta frustrarea asta în public, că totuși totul se întîmplă dintr-un motiv (și pînă la urmă totul va fi bine).
- deci țineți-vă frustrările acasă, nimeni nu are nevoie de ele!
