Ana Karenina a fost o proasta.
Femeile care se pierd pe sine din cauza unei iubiri neimpartasite/nereusite nu sunt mai destepte.
Pe scurt – niciodata nu m-a induiosat o femeie care isi etaleaza disperarea, lacrimile si durerea pentru ca o “pereche de pantaloni” (asa ar spune bunica) s-a dovedit mai putin incantata sa fie alaturi de ele la bine si la rau, pana ce moartea ii va desparti.
Daca as fi vorbitoare de engleza, as spune “Come on, get real!”. Nu sunt, insa. Si o voi spune pe limba noastra “Trageti-va o palma!”
Dur? Da. Fara pic de compasiune? Da. Nesimtit? Josnic? Fara niciun drept? Da! Da! Da!
Fara nicio ezitare spun ca dragostea este esentiala vietii. De multe ori, insa, femeile indragostite confunda dragostea cu posesivitatea, cu mania de a controla obiectul pasiunii lor, cu dorinta de a manipula, in cel mai primitiv mod, alt om. Un om care nu vrea neaparat sa apartina, sa fie controlat si sa fie zombat.
Nu va interzice nimeni sa iubiti. Iubiti sanatoase, dar incetati sa va imaginati ca ati putea fi Dumnezeu sau ca cineva va este dator cu ceva. Iar atunci cand simtiti ca a venit timpul ca cineva sa aiba anumite obligatii fata de voi, dragi femei, gasiti-va un partener de viata, pornind de pe pozitii foarte rationale si pragmatice, incheiati cu el un contract de colaborare si traiti asa cum va doriti, cu tot dreptul de a cere, de a insista si de a pedepsi la nevoie.
***
Aceasta este o reactie aparuta in urma unei explozii fara precedent de tanguieli, de lacrimi, melodrame, statusuri pe Facebook si lansarea in spectacole pe viu, a unor femei care ma inconjoara. Nu a uneia, care ar fi iertata si poate chiar aplaudata pentru originalitate, ci a zeci de reprezentante a sexului slab, devenit in urma unor mutatii, (cred ca Cernobilul e de vina) sex extra-slab. Tineti-va in maini, for the God’s sake! (ar spune o prietena hipsterita, care, de altfel, e o fata extraodinara).
Iubiti-l in continuare pe Print, pe Domnul Perfect, pe Barbatul celor mai Fantastice Vise, dar iubiti-l in cap, in inima, in suflet, sau in orice alta parte a fiintei voastre, numai nu-l scoateti afara. Nu va plangeti de mila in fata mamei, in fata copilului, in fata colegilor si o, Doamne (!) in fata sotului (in caz ca il aveti). Nu va culcati tarziu, nu beti, nu cheltuiti bani pe el si pentru el, in speranta ca asta va schimba lucrurile! Nu va schimba. Stiti, insa, ce va schimba? Sanatatea voastra, felul in care aratati, relatia cu familia si, cel mai importnat, relatia cu voi insiva.
***
Eu nu sunt o insensibila. Eu tot iubesc si am iubit. Si am fost refuzata. Dar am continuat sa iubesc. Si voi iubi, fara a astepta nimic in loc. Iar in clipa in care voi simti ca vreau familie, casa, un partener de viata in care sa pot avea incredere orice s-ar intampla, mai multi copii, masina mare si vacante in cuplu, voi cauta si voi cere anume asta. Fara a ma juca de-a mijatca, deoarece cum zice un alt prieten “старость рядом” (“batranetea e aproape”).
***
Si daca Ana Karenina e o proasta, atunci Fermina din “Dragoste pe timp de ciuma” este o femeie desteapta si demna de toata admiratia.
Filed under: Revolte
