Merg pe drumul vieţii cu ochii legaţi cu panglica roză a imaginaţiei. Nu-i zi să nu sper, nu-i zi să nu cred, nu-i zi să nu iubesc… Sunt mereu în căutarea unui bine mai sigur.
Merg pe drumul vieţii cu ochii legaţi şi nu văd cum calea mi se îngustează.
De pe un drum larg, cu trandafiri roşii pe margini, mergând înainte pasionată de existenţă, am ajuns pe o potecă în mijlocul unui câmp cu flori de nu-mă-uita. Nu le văd, doar simt mireasma dulce-amară a amintirilor.
Merg pe drumul vieţii cu ochii legaţi şi nu realizez că atunci când voi scoate vălul ce-mi împăienjeneşte privirea, mă voi afla doar pe un fir de aţă deasupra unei bezdne numită deziluzie.
Căderea mi-e aproape… Dar nu-i prea mare pasul, din vis – în abis?!
Filed under: Posturi în limba română Tagged: abis, amintire, credință, cădere, deziluzie, existență, roșu, roz, speranță, vis
