Înger fără moarte,
Dar și fără scăpare,
Îngropat în șoapte
Și-n suspine amare,
Învelit cu vise,
Și speranțe deșarte,
Azi îl ai în preajmă,
Mâine fuge departe.
Evadează în umbră,
Escaladează tăcerea,
Luptă și speră,
Îmblânzește durerea.
Vântul îi bate în față,
Ploaia-i lovește obrazul.
Ce-i pentru dânsul viața,
Cea ce sporește necazul?
Chin și plăcere divină,
Abis și înaltul senin,
Inocență ce crește în vină,
Mierea care-i venin…
Cade și se ridică,
Merge, se-mpiedică iar.
Trista lui existență
Pare a fi în zadar.
Nu are sensuri și scopuri,
Cu greu reținând un suspin,
Trece prin văi cu hopuri
Purtat de un straniu destin.
Are picioarele-n sânge,
Aripi zdrențuite de timp,
Pășește încet și plânge,
În drum spre al vieții olimp.
Filed under: Posturi în limba română Tagged: abis, înger, chin, destin, disperare, durere, existență, inocență, luptă, moarte, sens, speranță, timp, tristeţe, tăcere, vină, vis
