23 de ani se rezolvă o problemă în RM, de dragul rezolvării, nu de dragul unei soluții. Dă semne s-o mai țină așa încă vreo 23 de ani tot de acelaș drag, evident, fără rezultate. Ritm sugestiv; cu acest ritm merge țara spre (nici ea nu știe care) țintă.Între timp: polemici, proteste, greve, revoluții, martiri și iarăși polemici, proteste, vorbăraie, etc - un cerc vicios - capul își îngite coada.
Chestiunea Limbii de Stat pare o țâță nesecată, care întreține clasa politică moldovenească și un semn de vădită impotență. Ori, cum se poate de explicat atâta efort consumat în van, și o lege neterminată în tocmai 23 de ani? (Dacă e moldovenească, de ce se scrie cu alfabet latin? Dacă se scrie cu alfabet latin, de ce-i moldovenească?) Să șie... - Filosofie scăpătoare de responsabilități.
Demult a trecut de majorat copilul care s-a născut într-un an cu pătimitul Articol 13. Partidele si-au schimbat numele, sidlele, interesele și membrii, dar problema limbii rămăne sursă sigură de inspirație în politica Moldovei. Articolul 13 naște și azi programe electorale, idei, ideologii, platforme și o imensă grămadă împuțită, bună de răscolit și de atras atenția de la problemele vitale a le moldoveanului. Dacă ajunje periodic să se deplaseze pe un plan secundar, imediat se lansează în avanscenă vreun ingenios ”bine intenționat” s-o reactualizeze. Cu două brațe de strujele pe foc - metafore deocheate, viața merge înainte.
Poziția oamenilor de știință, care s-au revoltat împotriva glotonimului de limbă moldovenească (din Europa Occindentala (C. Tagliavini, E. Coșeriu. V. Rusu, Gh. Mihaila s.a.), din Rusia (R. Budagov, S. Berstein, Raimund Piotrovski s.a), din Ucraina (S. Semcinski, Gh. Jernovei, Gr. Bostan s.a.), din R. Moldova (N. Corlăteanu, S. Berejan, I. Ețcu, T. Cotelnic, V. Melnic, A. Eremia, N. Matcaș, I. Dumeniuc, Al. Dîrul s.a.), a trecut ca un nor de fum peste mințile politicienilor, neluată în seamă. La ce bun? Dacă orice cioban are dreptu să se dea cu părerea în acest domeniu, dar mai grav e că are și dreptul să se ocupe de legislația lingvistică. Cu un vot de poantă, să genereze o eroare, să susțină minciuna.
Rușii aleg cursuri de Română, nu de moldovenească. Țăranilor și bătrânilor, care trăiesc din pachetele de la Italia, Spania și Portugalia, demult nu le mai pasă cum se numește limba, rămân la părerea că e mai important ce pun pe ea.
Pentru a schimba ritmul de evoluție a acestei țări, trebuie să se legalizeze un adevăr, fiecare trebue sa se ocupe de treaba sa și să nu răscolească unde nu-i fierbe oala.
