Stii, eu nu te-am iubit niciodata
Nu te-am asteptat cu nerabdare, nu te-am cantat in vers
Si-ntotdeauna te-am scos drept vinovata
Pentru toate cate-n viata nu mi-au mers…
Tu, in schimb , ignoranta-mi trecand cu vederea
M-ai iubit sincer, neconditionat
Daruind-uti toata averea
Covoare-aurite sub talpi mi-ai insirat
Ce-i drept mai plangeai cateodata
Cu lacrimi prealungi, zile-ntregi
Probabil erai disperata
vazandu-mi tristetea, cercand s-o-ntelegi…
Ah, Doamna mea, Toamna! Toamna mea, Doamna!
Am fost un copil razgaiat!
Tu iarta-mi ignoranta si chiama-ma iara
caci eu de asta data te-am asteptat
Sa gust din dulceata darurilor tale
Crizanteme si soare-n gutui
Sa pasesc prin aurul covorului moale
tu, povestea vietii sa-mi spui…
