Urmăresc de mai mult timp litigiile interminabile, în care este atras portalul de știri  UNIMEDIA.

Un portal credibil, solicitat și prețuit de multă lume, un portal  luat la ochi, adică vînat de concurenți pe măsură, lucru benefic, dar și dăunător dezvoltării permanente a acestuia.

Parcă ai fi condamnat zilnic să fii în situația de-a te justifica pentru o crimă ce n-ai fi săvîrșit-o.

Parcă cineva ar fi tot timpul cu degetul pe trăgaci și te-ar soma să renunți la un vis, care e al tău, dar ca să fie cu adevărat al tău va trebui continuu să demonstrezi cu tone de acte în regulă că anume așa e și nu viceversa.

Să-ți pierzi tot timpul cu probe, justificări, crize de nervi, nesomn și alte nimicuri de lux. Corvoadă inutilă, ocupație stresantă, disperare, nu altceva!

Știu ce înseamnă să bați drumurile   prin diferite instanțe ca să te adeverești sau să-ți cauți  ani buni dreptatea. Care, în cele mai multe din cazuri, depinde doar de un om, muritor și el, care e Judecătorul.

Măria Sa, Judecătorul păcătos, corupt, lacom și incult al semiMoldovei!

Mai știu și despre faptul că această echipă de tineri a UNIMEDIEI a reușit să impună în lumea presei, mai mult sau mai puțin libere, un produs al lor autentic, o invenție riscantă, care a reușit, pînă la urmă și, din varii motive, acum ar putea să o piardă.

Poate că acesta e chiar visul lor,  vis, care le aduce și anumite satisfacții materiale, bineînțeles.

Puteam, ca mulți alții, la aflarea veștilor despre litigiile ce par să nu mai contenească între acționarii majoritari ai UNIMEDIEI, pe de o parte  și dl acționar minoritar Dumitru Țîra, pe de altă parte, să mă acopăr pe cap c-o mie de tăceri  și să dau impresia că nu-mi pasă deloc.

Cum nu le pasă nici multora dintre voi despre faptul că rînd-pe rînd, săptămînă de săptămînă, eu însumi sunt exclus, fără nici o explicație, de pe mai toate site-urile de știri, unde am fost invitat să public gratis vreme de ani buni!!!

Dar mie, unuia, nu poate să nu-mi pese de cei, care la 6 iunie 2010,  în momentul cînd am părăsit Primul dintre toți  PLDM-ul  și  mi-era nespus de greu,  fiindcă nu mă accepta nimeni să public în nici un ziar, m-au ascultat și, curajoși fiind,  mi-au oferit, totuși, o fereastră, contra unei plăți, ce-i drept, urmînd ca  prin ea să-mi pot trilui adevărul și opinia absolut liberă, fapt ce le-a adus destule șicane din partea mai marilor țării.

De aceea sunt solidar cu UNIMEDIA, pe care, prin indiferență o putem pierde în văzul tuturor  și fac apel respectuos la ambele părți implicate în procesele intentate la diferite instanțe judiciare  să facă schimb de pace între ele, să se ajute reciproc să (re)cîștige o tribună a Adevărului, un ring recunoscut al valorilor politice, economice și culturale,  iar înalții noștri demnitari de stat și  organele de drept să nu uite că “adevăratele înfrîngeri sunt renunțările la Vis”, care  Vis nici nu știu măcar dacă intră în prerogativele lor ca să-l  judece.

Inclusiv penal.

Doamne, Ajută!