Probleme peste probleme. Practic mereu toţi cred ca le au şi ca veaţa e o amară neplacere continuă care mereu te pune la încercari şi nicodată nu iarta. Să contrazic gândul etern al omenirii nu vreau, dar aş dori să adaug câte ceva. În primul rând majoritatea oamenilor niciodată nu obsearvă şi nu memorează pe primul plan momentele bune, vesele, fericite pe care le-au avut. Acestea decurg aşa – ca printre altele fiind ca apa intr-un râu, iar pietrele din acesta, formeaza totalitatea situaţiilor neplacute care s-au întimplat in veaţă. Aceasta este una din cauzele depresiei (imi pare ca) “permanente” a omenirii. Intr-al doilea rând oamenii pierd prea mult timp pe ganduri rele, aluzii shi regrete, shi datorita acestui fapt, se formează nişte iluzii care susţin ca veaţa e o tragedie. Nu sunt deacord shi vreau ca toţi sa înţelegă că pe lângă tristeţe, mereu este bucurie. Iar de nu avea sa fie acest echivalent între bine şi rau, s-ă traieshti deja nu va mai fi interesant.
In fine, vreau sa spun ca orce nu s-ar întimpla, mereu trebue sa avem speranţa, defapt mereu trebue sa fim siguri ca peste un timp, toate problemele se vor rezolva şi va fi din nou armonie shi fericire.
